Atenţie, părinţi! Cum modifică tabletele şi telefoanele mobile comportamentul copiilor

articol publicat de Claudia Spridon pe Adevarul.ro la 20 oct 2016

Cele cinci ore pe care le petrece, în medie, un copil pe reţelele de socializare pot crea dependenţă, atrag atenţia specialiştii. Aceştia afirmă că pericolele ascunse de pe internet sunt la tot pasul şi sunt de părere că părinţii nu ar trebui să le pună în mână copiilor tablete şi telefoane de la vârste fragede.

 Mai mult de trei sferturi din copiii români cu vârste cuprinse între 5 şi 16 ani care au acces la internet intră zilnic online, petrecând cinci ore pe reţelele de socializare. Aşa arată cel mai recent studiu făcut de iSense Solutions. Specialiştii vorbesc însă despre pericolele ascunse de pe internet, cyberbulling-ul fiind un fenomen în creştere în ultimii ani. Totodată, o altă problemă identificată de specialişti este timpul scurt pe care copiii şi tinerii ajung să-l petreacă fie cu proprii părinţi, fie cu prietenii, completează aceiaşi experţi, adăugând şi că tehnologia adusă în braţele copiilor de la o vârstă fragedă produce modificări de comportament.

„Există multe riscuri ale folosirii internetului de către copii pentru că internetul nu este o sursă sigură, de încredere şi fără pericole şi pentru că la 8 ani încă nu poţi discerne între informaţiile false şi cele utile şi credibile”, afirmă psihologul Mihai Copăceanu.

Când primesc copiii primul dispozitiv electronic

Concret, studiul arată că micuţii primesc tablete în jurul vârstei de 8,5 ani, computer la vârsta de 9 ani, în timp ce la 10 ani primesc primul smartphone. Alte dispozitive smart ajung în posesia lor după vârsta de 11 ani. Însă, înainte de a avea propriile lor dispozitive, cei mici au acces la dispozitivele părinţilor, notează studiul.

De departe, telefonul este cel mai folosit dispozitiv electronic de către cei mici, care petrec, în medie, între 106 şi 208 minute pe zi pe telefonul mobil, în funcţie de vârstă, adolescenţii de 13-16 ani fiind fanii numărul unu ai telefoanelor mobile.

Reţelele de socializare duc la dependenţă

În schimb, copiii de 5 – 7 ani preferă tabletele, mai scoate în evidenţă studiul citat. Dacă cei mici folosesc tableta sau telefonul pentru a urmări videoclipuri muzicale amuzante sau desene animate, cei mari preferă să stea pe reţelele de socializare. Whatsapp este aplicaţia folosită de 43% din tineri, timp de 72 de minute pe zi, Snapchat e folosită doar 62 de minute pe zi însă are un număr mai mic de utilizatori, în timp ce Facebook este cea mai populară reţea de socializare, 43% din adolescenţi având conturi deschise. Potrivit studiului, aceştia petrec, în medie, 121 de minute pe zi pe contul lor de Facebook. Peste jumătate dintre copii şi-au deschis cont pe Facebook fiind asistaţi de un părinte.

„Cu cât petreci mai mult timp pe internet pe zi, cu atat apare riscul dependenţei. Cinci ore este foarte mult. Cu cât foloseşti mai mult cu atât creşte riscul dependenţei. Absenţa părinţilor este un factor de risc. Însingurarea, izolarea, refuzul prieteniilor reale duce la nedezvoltarea unor abilităţi sociale utile la şcoală şi în societate”, susţine psihologul.

Relaţia părinţi-copii a avut de suferit

Acesta afirmă, însă, că, în ziua de azi, pentru părinte este mai comod să ştie că propriul copil are preocupaţie şi nu îi solicită atenţie şi grijă. „Astfel el se poate depărta. În este în defavoarea lor şi a relaţiei părinte-copil”, subliniază specialistul, subliniind că un alt fenomen care a luat amploare este bullying-ul pe internet.

„Pornografia este în creştere, de asemenea cyberbullying-gul. Riscul dependenţei de jocurile video sau de chat şi reţele de socializare. De asemenea, riscul de a intra în contact cu persoane care au un profil fals şi scopuri antisociale şi de a lega relaţii nepotrivite”, conchide Copăceanu.

La rândul său, psihologul Ioana Fulas arată că micuţii trebuie să înveţe încă din şcoală cum să facă faţă situaţiilor dificile cu care se pot confrunta pe internet. „Trebuie să înveţe să-şi transforme agresorii în prieteni, de exemplu să-i trateze cum îşi doresc ei să fie trataţi. Dacă le răspund cu furie se transformă în victime. Dacă sunt învăţaţi să nu reacţioneze cu furie, vor câştiga jocul puterii, arătându-le respect agresorilor, iar aceştia vor răspunde în acelaşi mod. Oamenii se poartă după principiul oglinzii, dacă se poartă frumos, comportamentul frumos va fi oglindit şi vor răspunde în acelaşi mod”, a declarat Fulas, mizând, la rându-i, pe faptul că şi părinţii trebuie să le acorde mai mult timp copiilor lor.

1 iunie, declarată zi liberă naţională

Tocmai pentru ca aceştia să poată petrece mai multă vreme alături de copii, parlamentarii au adoptat, ieri, propunerea legislativă prin care ziua de 1 iunie a fost declarată zi liberă naţională. Decizia a fost luată cu 237 de voturi pentru, Camera Deputaţilor fiind forul decizional. „Ne bucură semnul pozitiv pe care îl dă societăţii votul de astăzi. Nu pot decât să sper că vorbim doar de un început, că vom pune umărul împreună – societatea civilă, autorităţile, liderii de opinie, companiile – să facem cât mai multe acţiuni în sprijinul copiilor şi părinţilor, pentru familii din ce în ce mai sănătoase din toate punctele de vedere”, a declarat Gabriela Coman, preşedintele Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA).

Pasul următor este ca legea să meargă către Preşedintele României care în maximum 20 de zile o va promulga sau o va trimite înapoi parlamentarilor spre reexaminare. Urmează apoi publicarea în Monitorul Oficial şi intrarea în vigoare după alte 3 zile.

Dependenţa de smartphone şi tabletă, boala care face ravagii printre elevi

articol publicat pe Tribuna de Ana Maria Mătuşoiu la 16 septembrie 2015

Ştie să se joace la telefon ca un om mare, deşi are puţin peste 4 ani. S-a prins destul de repede cum se deblochează smartphone-ul, iar acum navighează pe internet, vrea să hrănească animalele din fermă, joc pe care mama lui obişnuieşte să îl joace pe Facebook. Nu vorbim de un caz aparte, ci de tânăra generaţie de preşcolari şi elevi, pentru care jocurile clasice din curtea şcolii, fotbal, handbal şi multe altele sunt istorie. Astăzi, elevii preferă să se joace pe smartphone, tabletă sau calculator şi, potrivit specialiştilor, vorbim de primii paşi spre dependenţă. Izolându-se de prieteni, colegi sau părinţi, mulţi dintre elevi devin un fel de sclavi ai tehnologiei. Din păcate, părinţii încep să lupte cu „boala” abia după ce îşi văd copiii ajunşi în pragul ori chiar în mijlocul dependenţei. În Sibiu, au existat şi există multe cazuri în care părinţii au apelat la ajutorul psihologilor pentru a le ajuta copiii să scape de dependenţa de internet. Prin consiliere psihologică, unii au reuşit să revină la o viaţă normală. Alţii s-au dat bătuţi după doar câteva şedinţe.
Note mici, absenteism, aban­don şcolar, compor­ta­ment agresiv. Sunt princi­palele efecte ale dependenţei de internet, de jocuri, care nu pare să se deosebească cu nimic de o dependenţă de anumite substanţe. „În ultimii 10 ani, dependenţa de internet a intrat în categoria depen­denţelor fără substanţe care prezintă aceleaşi criterii pre­cum dependenţa de sub­stanţă”, avertizează psihologul Mihai Copăceanu. Iar depen­denţa de internet nu ţine cont de vârstă – explică psihologul – afectând elevi de la clasa pregătitoare şi până la ultimul an de liceu, deci de la 6 la 19 ani. Reţelele sociale, Face­book-ul în special, şi jocurile online îi fac pe elevi să piardă ore în şir în faţa smartphone-urilor ori a calculatoarelor. Astfel, riscă să dezvolte o dependenţă de internet chiar fără voia lor, crede psihologul, ajungând să folosească telefonul şi aplicaţiile în fiecare pauză, uneori chiar şi în timpul orelor, în drum spre casă, în timpul mesei şi alte câteva ore acasă. Dependenţa poate duce până la 6 – 7 ore pe zi în faţa display-ului/monitorului, uneori şi mai mult, tinerii ajungând să îşi petreacă nopţile în faţa calculatorului, fără să doarmă deloc şi fără ca părinţii să-şi dea seama.

Între joacă şi dependenţă, un singur pas
De la uz la abuz, se poate trece în doar câteva zile. „Dependenţa se poate instala destul de repede pentru că vorbim de un mecanism neu­ro­fiziologic care suferă modificări în timpul utilizării tehnologiei şi eliberează neurotransmiţători în creier. Deci se activează ceea ce noi numim sistemul de recom­pensă”, explică psihologul Copăceanu. Astfel, pe lângă senzaţia de plăcere, profilul unui consumator de ţigări, alcool sau alte droguri este identic în simptome cu profilul unui elev dependent de internet şi tehnologie. Din păcate, dependenţa ucide încet, dar sigur, interesul elevilor pentru orice activităţi sociale şi inclusiv pentru şcoa­lă. „Scade în mod cert performanţa şcolară pentru că scade puterea de concen­trare şi apar inclusiv tulburări de atenţie şi memoria este afec­tată. Apare iluzia învăţării. Copiilor li se pare că au reţinut, însă la teste eşuează”, spune Mihai Copăceanu. Riscurile utilizării internetului se extind şi la cazuri de şantaj, de contactare şi interacţiune cu unii indivizi periculoşi cu profile false, crede el.

Copii dependenţi de internet. Vinovaţii?
În familie

O mare parte din vină le aparţine părinţilor, care de multe ori scapă din vedere semnele dependenţei ori pur şi simplu ignoră compor­ta­mentul copiilor, fiind preocu­paţi de alte lucruri. De exem­plu, când realizează ce se întâmplă cu copiii lor, unii pă­rinţi nu fac decât să ameninţe, să certe şi să provoace scan­daluri .  „Dacă părinţii ar înţe­lege gradul de dependenţă al internetului, jocurilor online şi al Facebook-ului, ar evita să mai judece şi să condamne copiii, încercând să îi înţe­lea­gă şi, desigur, să solicite aju­tor specializat”, spune Copă­ceanu, care e convins că solu­ţia pentru tratarea depen­den­ţei o reprezintă psihoterapia.

Până unde poate să ajungă dependenţa

Psihologul ne-a vorbit des­pre un caz al unui pacient, elev sibian, în vârstă de 13 ani, dependent de jocurile online. Un caz fără rezolvare, din păcate, pentru că, după câteva şedinţe de consiliere psiho­logică, elevul a recidivat. În luna mai, o sibiancă îi bătea la uşa cabinetului. „Domnule psiholog, nu pot să mă mai înţeleg cu el!”, a fost mărtu­risirea unei mame ajunse în pragul disperării. Băiatul avea note mici la şcoală, nu mai avea contact cu prietenii ori cu colegii, ajunsese să se certe cu părinţii, să ameninţe că pleacă de acasă, ba chiar să ridice mâna la mama lui. „Toate manifestările lui de violenţă au legătură cu dependenţa de internet. Era într-un sevraj foarte puternic. Era instabil, nesigur pe el, toată existenţa lui se învârtea în jurul jocurilor video”,  măr­turiseşte Copăceanu. După insistenţele mamei, tânărul a mers la consiliere psiholo­gică, însă gândul că ar fi scă­pat de dependenţă n-a fost nimic mai mult decât o simplă iluzie. Elevul a renunţat la consilierea psihologică, iar după trei luni s-a reapucat de jocuri.

Dependenţa de internet se tratează doar dacă există motive întemeiate

Surprinzătoare sunt reacţiile părinţilor, care diferă de la o persoană la alta.

Redactorii Tribuna au vorbit cu câţiva părinţi ai elevilor de la şcolile din Sibiu şi dacă unii au spus cu nonşalanţă, fără pic de remuşcări, că: „aşa e în ziua de azi. Vede şi la celălalt copil, trebuie să aibă şi el un telefon”, doar câţiva ne-au mărturisit că nu le permit copiilor să îşi ia telefoanele la şcoală. Printre ei, Tatiana, o mamă care anul trecut trecea printr-o adevărată dramă, după ce băiatul ei, de 14 ani, se schimbase com­plet, din cauza jocurilor online.  „Acest copil nu mai avea viaţă. Se juca întruna. Nu mai vor­bea cu noi, iar atunci când o făcea, se răstea. Nici când îl chemam la masă nu venea. Dacă îl lăsam, s-ar fi jucat toată ziua”, spune mama, care, din fericire, cu ajutor din partea unui specialist, şi-a scăpat copilul de dependenţa de internet. Acesta este unul dintre cazurile de succes. Cazuri care  există acolo unde dependenţa n-a fost atât de puternică, iar elevii au avut un motiv întemeiat pentru a renunţa la internet.
În momentul de faţă, în Si­biu există învăţători şi diriginţi care, cu acordul părinţilor,
le-au interzis copiilor deţinerea de smartphone-uri la şcoală.