ARTICOLE PSIHOLOGIE · Blogul Adevarul

”Vreau să iubesc vara asta!” Cum putea fi evitată o tragedie, etica relaţie profesor-elev!

photo credin https://www.tumblr.com/search/de%20neuitat

10534492_684160648320112_4486158115385282706_n

articol publicat pe Blogurile Adevarul la 22 februarie in urma stirii cum ca un tanar elev s-a sinucis, printre suspiciuni fiind si starea sa deprimanta legata de o relatie sexuala cu profesoara liceului in care studia.

Elemente de etica profesionala, de relationarea profesor-elev devin obligatorii !

Te întreabă cineva despre vocaţie, devotament, valori morale, conduită exemplară, parcurs profesional, abateri disciplinare? NU Interesează pe cineva dacă eşti un model pentru sutele de elevi în faţa cărora te vei prezenta? Îţi oferă cineva un cod de etică pe care să-l citeşti, să-l semnezi şi să îl asumi? Se ocupă vreun director de şcoală de formarea profesională şi consilierea psihologică a profesorilor din acea şcoală?

Pe 17 noiembrie 2016, un elev este dat dispărut. În aceeaşi zi, un tânăr este văzut cum se aruncă de pe un pod în apele Bistriţei. Oamenii refuzau vreo asemuire. Cu tristeţe, pe 17 decembrie, familia identifică corpul unicului fiu… sinucis. Presa locală încă din zilele petrecaniei specula cu privire la motivele gestului care tindeau spre o poveste de amor interzisă între elev şi profesoara de română. Pe 17 februarie 2017, zvonurile devin realitate, când profesoara este trimisă în arest la domiciliu, după trei zile petrecute după gratii pentru acuzaţia de act sexual cu un minor. Anchetatorii, nu presa, aduc mărturii despre o relaţie amoroasă şi sexuală consumată pe parcursul a cel puţin 6 luni şi după data la care elevul devine major. Că profesoara era căsătorită cu un preot, mamă a trei copii şi că preda la un seminar teologic sau că elevul, din declaraţiile directorului, era cel mai bun din clasa a XII-a, cu multe diplome, nu cred că are vreo relevanţă. Profesoara este profesoară şi elevul elev, indiferent de tipul şcolii şi caracteristicile sociale. Ba aflăm că profesoara este însărcinată. Gurile rele speculează altceva. Preotul nu. Au sărit voci în acuzarea şi în apărarea profesoarei. Moise Guran dedică o emisiune la radio pe tema aceasta. Cele mai multe persoane au găsit-o vinovată pe doamna profesoară. Cel mai uşor şi nedrept este să arunci cu pietre de pe margine, fără să cunoşti detalii, gânduri, dorinţe, traume, suferinţe sau puţin din adevăr.  Ştirile despre acte sexuale cu minori şi viol apar în presă naţională în fiecare săptămâna din toate părţile României şi inclusiv cu români din afara ţării. Ieri la Constanţa un individ de 40 de ani solicită eliberarea condiţionată după ce a fost condamnat pentru că şi-ar fi violat fiica vitregă minoră (12 ani). Termenul este pe 8 martie. În 15 februarie, în Râmnicu Vâlcea, un bărbat este reţinut cercetat fiind pentru că şi-ar fi violat şi bătut în mod repetat fiica de 15 ani. Oribil! În Petrila, trei tineri violaseră o fetiţă de 13 ani după ce aceasta consumase alcool la o petrecere şi acum doreau liberare. În Sibiu un bărbat este condamnat la 5 ani de închisoare pentru viol. Duminică, o ştire din Sălaj ne prezintă cum un educator care avea rolul de a îngriji tinerele instituţionalizate într-un centrul familial este acuzat de abuz sexual pe parcursul mai multor luni. Un pensionar a violat o copilă de 12 ani şi a fugit din ţară. De o gravitate rămâne fapta unui recidivist, eliberat condiţionat, care sub ameninţarea cuţitului violează o femeie cu handicap mintal. Nu există limite! Tot în aceste zile reapare cazul binecunoscutului regizor Roman Polanski. La 83 de ani, doreşte să-şi rezolve acuzaţia de raporturi sexuale cu o minoră de 13 ani, actele fiind produse în 1977. În America, totuşi, astfel de acte nu se prescriu nici la 40 de ani de la comiterea lor. Întorcându-ne la relaţia dintre profesor şi elev, constat cu gelozie cât de importante şi cât de strict sunt respectate codurile etice în şcolile occidentale. Aş ruga acum pe directorul Seminarului Teologic de la Piatra Neamţ dacă ne-ar putea trimite o copie a codului etic al instituţiei pe care o conduce. Aş profita şi aş întreba pe ceilalţi directori de şcoli, licee şi facultăţi din România să ne prezinte codurile etice şi mai ales prevederile care reglementează relaţia dintre profesor şi elev, respectiv student. Mi-a trecut prin faţa ochilor un cod al profesorilor din Columbia (SUA). În nicio situaţie nu este acceptată o relaţie romantică sau sexuală cu elevii. Mai mult, codul de etică condamnă inclusiv relaţiile cu foştii elevi ai şcolii, subliniind impactul pe care îl poate avea asupra percepţiei publice şi asupra carierei profesorului. Dacă relaţia a început cât timp persoana avea statutul de elev, cu atât mai grav. Câteva principii în relaţia profesor-elev din acest cod: 1) Luarea în considerare a aspectului şi îmbrăcămintei care poate afecta relaţia profesor-elev 2) Considerarea implicării pe care o poate avea acceptarea/primirea unor cadouri 3) Implicarea prin contact fizic doar când acesta are un scop clar definit şi este în beneficiul elevului având în minte siguranţa şi starea de bine a elevului 4) Evitarea relaţiilor multiple cu elevii care pot afecta obiectivitatea şi învăţarea sau bunăstarea elevului sau pot duce la scăderea eficienţei profesorului 5) Recunoşterea faptului că nu există nicio circumstanţă care să permită profesorilor să se angajeze în relaţii romantice sau sexuale cu elevi; Folosirea social-media 1) Folosirea social media în mod responsabil, transparent, şi în primul rând, în scopul predării şi învăţării şcolare 2) Folosirea prudenţei în menţinerea profilurilor virtuale profesionale şi păstrarea vieţii personale şi profesionale în mod separat. Un capitol întreg din Codul de Etică este dedicat abaterilor cu privire la comportamentului sexual în afara şcolii sau în şcoală. Codul atrage atenţia asupra unor serii de comportamente sugestive care implică elevii/studenţii în acte sexuale precum: a) Conversaţii nepotrivite cu conţinut sexual b) Comentarii care exprimă o dorinţă de a acţiona într-o manieră sexuală c) Atingeri nejustificate şi inadecvate ale elevilor d) Exhibiţionism sexual e) Corespondenţă personală (inclusiv comunicare online) cu un elev cu privire la sentimentele profesorului faţă de elev f) Expunerea intenţionată a elevilor la comportamentul sexual al altora inclusiv afişarea de materiale pornografice g) Profesorii trebuie să descurajeze şi să respingă orice avans de natură sexuală iniţiat de elev h) Profesorii nu trebuie să se angajeze în comportamente care ridică o suspiciune rezonabilă că s-ar angaja sau se va angaja într-un comportament sexual deviant, sau că standardele aplicate relaţiei profesor-elev au fost încălcate (inclusiv la cei cu vârsta de peste 18 ani (în cazul nostru) inclusiv în afara orelor de şcoală Câteva exemple de comportamente care pot ridica suspiciuni cu privire la încălcarea acestor standarde: 1) Flirt 2) Ieşirea în oraş 3) Petrecerea unui timp îndelungat singur cu elevul fără să implice vreo îndatorire profesională 4) Exprimarea sentimentelor romantice faţă de un elev în formă scrisă sau în orice altă formă 5) Conversaţii pe internet 6) Oferirea numărului de telefon personal 7) Participarea la un eveniment/ petrecere privată cu elevii în afara şcolii 8) Invitarea la cafea, film sau alte evenimente singuri sau în compania altora 9) Oferirea de bani şi cadouri (extras din Codul de practică profesională al profesorului, Canbera, Australia, 2006 – 44 pg.) Câtă atenţie se acordă de la unele gesturi cu conţinut erotic, la atingeri sau conversaţii cu conţinut sexual sau comunicarea online. Aici sunt primele semne, primii paşi. Şi odată stopate aceste gesturi, nu se ajunge mai departe. Citeam zilele trecute proiectul programei disciplinei din gimnaziu numită Consiliere şi dezvoltare personală, care iniţial nu conţinea nicio referire la dezvoltarea sexuală, relaţii erotice, îndrăgostire, educaţie pentru sănătate în şcoală. Printr-o împrejurare favorabilă, am fost invitat la dezbaterile grupului de lucru la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, fapt pentru care sunt recunoscător. Sper ca programa în noul format să conţină şi aceste aspecte esenţiale pentru dezvoltarea psihosexuală şi psihoemoţională a elevului. În instituţiile de educaţie serioase din Occident, de la gimnaziu la facultate avem centre de consiliere, consilieri şcolari, psihologi în facultăţi, centre de consiliere pentru studenţi şi profesori în adevăratul sens al cuvântului. Există momente vulnerabile pentru elevi şi pentru profesori. Dintr-o perspectivă obiectivă, ce efect ar fi avut dacă elevul cunoaştea rolul psihologului la liceu şi s-ar fi îndreptat spre cabinetul acestuia adresându-şi îngrijorările, temerile, dorinţele, pasiunile interzise, fiind asigurat confidenţialitatea profesională, de încrederea psihologului şi că acesta nu-l va judeca şi condamna precum ar putea face preoţii duhovnici din mediul său. Speculez că relaţia lor nu a fost una pur angelică. Gânduri, angoase, regrete, frământări, mai ales că nu atât vârsta, diferenţele, statul fiecăruia cât mai ales presiunea şi interdicţiile mediului religios. Vă daţi seama că puţin probabil ca această relaţie să se fi desfăşurat într-o discreţie totală, că au existat ochi care au văzut şi guri care au ponegrit. Lumea lor nu era atât de mare. Oare nu ar fi avut o reală eficienţă o colaborare cu psihologul? Avem o şcoală slabă şi pentru că avem profesori slabi. Mai am o observaţie. Sunt de părere că prea uşor orice persoană ajunge să predea în România. Nu există o rigoare la capitolul abilităţi, calităţi personale şi conduită etică. Tot ce contează în învăţământul preuniversitar de pildă este să parcurgi un examen naţional scris (titularizare) şi să predai câteva ore la disciplina pentru care te-ai pregătit. Te întreabă cineva în cadrul unui interviu profesional despre vocaţie, devotament, valori morale, conduită exemplară, parcurs profesional, abateri disciplinare? NU interesează pe cineva dacă eşti un model pentru sutele de elevi în faţa cărora te vei prezenta? Îţi oferă cineva un cod de etică de 50-100 de pagini pe care să-l citeşti, să-l semnezi şi să îl asumi? Se ocupă vreun director de şcoală de formarea profesională şi consilierea psihologică a profesorilor din acea şcoală? Aţi auzit de vreun caz în care profesorii, trecând prin perioade de stres, vulnerabilitate, depresie, au fost îndrumaţi spre servicii specializate de consiliere şi psihoterapie? Puteţi număra câte inspectorate şcolare sau universităţi au în structura lor un departament/serviciu/birou de consiliere psihologică pentru cadrele didactice? Că doar cât poţi să rezişti să predai zi de zi la sute de elevi, ani de ani? Cât de mare să fie această rezilienţă? Că doar profesorul nu doar predă, ci şi educă, nu livrează informaţii precum google, ci formează şi mai frumos inspiră. Modele, nu? Cu toate acestea, notele extrem de mici de la titularizare relevă o altă realitate: slaba pregătire de specialitate a celor care au în mână destinul educaţional a sute de elevi. Chiar putem permite oricui să ne educe copiii? În România, orice individ care face un exerciţiu de memorie câteva săptămâni, învăţând programa unei discipline, şi care dobândeşte câteva minime abilităţi de predare a câteva ore la inspecţie poate deveni profesor. Prea multă formare nu se realizează nici la masteratele de tip modul pedagogic. Să fim serioşi! Ştim prea bine cum se dobândesc certificatele, dacă ai plătit taxa. Caracterul nu se formează prin cursuri! Ce să mai vorbim de abilităţi şi calităţi personale, de principii, etică etc. Cunoaştem că în ţara noastră mulţi dintre absolvenţii de studii superioare aleg învăţământul pentru că nu şi au identificat un loc de muncă altundeva în domeniul lor. Nu cunosc strategia şi nici priorităţile domnului Ministru al Educaţiei, Pavel Năstase. Încă nu ne-a adus nicio lămurire, sper însă să nu fie o altă etapă de reforme radicale, experimente eşuate şi generaţii nefericite.

Citeste mai mult: adev.ro/olrh9s

Reclame
ARTICOLE PSIHOLOGIE · INTERVIURILE MELE

Unii copii ascund în spatele agresivității o suferință, o confuzie, o revoltă

interviu oferit dnei Alina Boghiceanu pentru Jurnaliștii.ro publicat la 6 decembrie

 

 

Psihologul Mihai Coplacrimaăceanu a acordat un interviu siteului Jurnalistii.ro în care a explicat ce înseamnă să crești un copil într-o manieră pozitivă atunci când toți din jurul tău se consideră experți în parenting. În acest sens, el pledează pentru un stil democratic de a crește copilul. „Există reguli clar stabilite și reguli care se negociază, iar îndeplinirea și neîndeplinirea lor devin un proces de învățare. Există și consecințe, care nu sunt însă pedepse“, ne-a explicat psihologul.

De asemenea, Mihai Copăceanu este de părere că un copil trebuie să-și formeze o gândire logică și critică, întrucât îl va ajuta întreaga viață să rezolve probleme, să identifice soluții, să adreseze întrebări, să gândească în profunzime și să nu ia totul de-a gata. „Lectura este importantă pentru gândirea analitică ceea ce astăzi nu se mai regăsește în obligațiile unui elev“, ne-a mai declarat psihologul.

Despre modul în care ar trebui să ne raportăm la conflictele dintre copii, despre cât de eficiente sunt pedepsele pe care le aplicăm, dar și recompensele atunci când copiii iau o notă bună, dar și multe alte informații interesante puteți citi în interviul de mai jos.

Jurnalistii.ro: Nu agreați stilul parental permisiv și nici pe cel agresiv, dar pledați pentru cel democratic. Ce înseamnă mai exact?

Mihai Copăceanu: Înseamnă să crești un copil într-o manieră pozitivă. Ceea ce nu e ușor de realizat cunoscandu-ne pe noi ca părinți (suntem doi deja, fiecare diferiți cu istorii și experiențe personale), cu trecutul nostru educațional (patru bunici), cu relațiile noastre și cu propria noastră creștere și viziune despre educația copiilor. Ca părinți pentru prima dată suntem asaltați cu sfaturi din partea tuturor despre cum să ne creștem copiii mai bine, unele contradictorii, ca părinți pentru a doua sau a treia oară dorim să evităm unele greșeli făcute cu primul copil și iar situația devine complexă. Stilul parentar democrativ nu este o opinie proprie în care cred ci reprezintă eficiență susținută prin studii științifice în psihologia educațională.

În stilul parental autoritar părintele este șeful, el impune reguli și pedepse în consecință pentru încălcarea lor. El are întotdeauna dreptate și copilul trebuie să i se supusă fără a avea nicio opinie. Sunt multe restricții și inclusiv pedepse. Pedepsele, inclusiv cele fizice, i se par obligatorii adultului, crezând că au valoare educațională pentru că, în logica acestui părinte autoritar, pedepsele disciplinează. Sentimental este mai puțin prezent la acest părinte, sentimentele exprimate direct sunt considerate inutile și chiar o slăbiciune din partea adultului. Cum să plângi? În Romania acest stil este prezent, din păcate, într-o proporție exagerat de mare. Îl regăsesc atât de des!

Stilul permisiv este iarăși o formă a extremei frecvent întâlnit în ultimii ani. El prevede o libertate maximă și o formă de iubire necondiționată, copilul face orice își dorește și uneori își dorește lucruri și activități ale adultului. Pe premiza că trebuie să cunoască, să se dezvolte și să învețe din experiență, adultul este extrem de disponibil și, de fapt, în defavoarea copilului. Copilul nu poate alege întotdeauna responsabil și rămane în sarcina adultului să fie responsabil. Copilul are nevoie de reguli și de înțelegerea și rostul acestor reguli, are nevoie de îndrumare și sprijin. Consecințele sunt acelea că își va dezvolta un comportament lipsit de orientare și disciplină ceea ce îi va crea probleme de adaptare și relaționare în mediul social de la grădiniță și școală.

Ori a dezvolta un stil democratic înseamnă că fiecare persoană din casă este egală. Da, copilul are drepturi dar nu poate obține orice și oricând își dorește. Există reguli clar stabilite și reguli care se negociază, iar îndeplinirea lor devine un proces de învățare precum și neîndeplinirea lor. Există și consecințe. Altfel, ar fi un stil permisiv. Dar consecințele nu sunt pedepse.

Copilul este încurajat să facă alegeri în fiecare zi în cât mai multe domenii posibile. Întărirea pozitivă, cum o numesc psihologii, joacă un rol central. Schimbarea comportamentală se obține dacă fiecare copil este apreciat, încurajat și recompensat (chiar verbal) pentru ceea ce a făcut dezirabil, oricât de mic ar părea acel lucru.

Și schimbarea comportamentală este mult mai consistentă decât în cazul stilului autoritar. Pentru un copil care obține cu greu un 8 la fizică merită să fie apreciat în loc să i se spună dar nu puteai să iei 10? Și copiii simt foarte bine când nu sunt apreciați pentru efortul lor.

Copilul știe ce va obține, copilul este apreciat și valorizat. Sunt prezente valori pe care odată adoptate copilul le va dezvolta pe viitor, precum autonomia, respectul și acceptarea ceilorlați.

Atât premierul, cât și președintele sunt nemulțumiți de sistemul de educație. Mi-a atras atenția ce a spus președintele în deschiderea anului școlar: „Viața nu se clădeste pe o diplomă, ci pe abilități și pe ceea ce înveți să faci“. Într-o țară cu un grad de promovabilitate a bacalaureatului foarte mic, cum vor percepe elevii acest mesaj?

Mesajele politicienilor într-o școală nu ar trebuie să conțină vreo referire la politică. Strict educaționale. Amândoi au consilieri pe domeniul educațional care ar putea să le redacteze discursurile. Administrația Prezidențială are un proiect de impact numit România Educată. Am participat ca invitat la o sesiune de lucru pe tema educației în învățământul preuniversitar și am constatat seriozitatea acestui demers.

646x404

De obicei, copiii, dacă sunt mici, nu prea sunt atenți la mesajele politicienilor mai ales în prima zi de școală. Dar viața se clădește și pe o diplomă pentru că diploma adeverește abilitățile și ceea ce ai învățat să faci. Dacă nu ai avea o diplomă într-un anumit domeniu cum poți practica? De exemplu psihologia? Pentru un adolescent contează în definitiv mediile obținute și diploma de BAC pentru că de fapt aceasta este valoarea măsurabilă a eforturilor sale educaționale. Și își impun foarte clar standardele pe care vor să le atingă. În sutimi.

Regretatul academician Solomon Marcus spunea că „îi învăţăm pe copii să butoneze la calculator, dar nu îi învăţăm să gândească analitic“. În ce cheie trebuie înțeleasă această vorbă?

Am avut bucuria să îl întâlnesc și să schimb idei cu academicianul Marcus și îmi este tare drag. Cred că se referea la faptul că sărim pași. Este adevărat că trăim într-o eră a tehnologiei și românul este fălos când îi cumpără copilului său, oricât de mic ar fi, tablete sau alte tipuri de device-uri ale tehnologiei moderne. Gândirea analitică se dezvoltă în școală, iar folosirea chiar avansată a tehnologiei, deprinderea unor abilități concrete nu suplinește gândirea analitică. Copiii au nevoie să gândească logic și rațional, de acest instrument cognitiv, pe care îl vor putea utiliza întreaga viață indiferent de domeniul spre care se vor orienta. Ea este utilă în vizualizarea și rezolvarea de probleme, în identificarea de soluții proprii și susținerea prin argumentare a acestora. Să adreseze întrebări, să cunoască ceea ce nu știu, să gandească în profunzime și să nu ia totul de-a gata, să transforme informația în cunoștiințe sunt doar căteva abilități ale unui elev cu gândire analitică și critică. Ea se îmbunătățește exersând-o. Văd elevi că au învățat și știu foarte bine lecția dar de fapt ei doar au memorat-o fără să o înțeleagă sau să cunoască semnificația unor expresii. Lectura este importantă pentru gândirea analitică ceea ce astăzi nu se mai regăsește în obligațiile unui elev.

Consider că bătaie este ruptă din iad, dar, inevitabil, pe fondul stresului, mai țipăm la copii, mai ales dacă sunt foarte mici și aproape imposibil de stăpânit. Acești copii pot rămâne cu sechele emoționale?

Da.

Ce facem cu dascălii care aplică corecția fizică copiilor și am să dau exemplu cazul educatoarei pe care tatăl unei fetițe a acuzat-o că a tras-o de urechi până i-a dat sângele?

Îi reclamăm la școală, comisia de disciplină. Și eventual la Poliție.

Cum tratăm conflictele dintre copii? Ce ar trebui să-i învățăm ca să evite o bătaie, un conflict cu un alt copil?

Depinde de vârsta la care au loc. La 5 ani sau la 15 ani? Conflictele verbale și cele fizice sunt dese între copiii mici fie la grădiniță, fie la învățământul primar. Copiii mici se împacă repede după un conflict. Deseori părinții sunt cei care exagerează rămânând supărați sau exacerbând conflictele.

Un conflict nu înseamnă o bătaie între copii. Conflictele fizice pot fi evitate și reduse ca frecvență. La școală avem un managment al clasei, acasă altul. Fiecare caz reprezintă o individualitate și se analizează separat. Dacă acel copil este mereu victimă sau agresor sau dacă rolurile alternează? Dacă este cel care lovește, primul pas este să înțelegem, analizând situația în detaliu, care sunt motivele pentru care copilul acționează în acest sens.  Ce îl face pe el să lovească? Când, unde și pe cine? Ce simte? Copilul știe prea bine că a fi violent nu este un fapt acceptabil și dezirabil și uneori caută ajutor din partea adulților. Cu cât înțelegem mai bine contextul, situațiile, factorii determinanți, factorii situaționali și persoanele implicate, cu atât putem identifica soluții de managment eficient al agresivității. Sunt copii care își gestionează cu greu furia și acționează impulsiv. Și sunt părinți care încurajează răspunsul cu violență (să nu te lași). Și în aceste cazuri este necesară consilierea psihologică. Sunt copii care în spatele agresivității lor ascund o suferință, o confuzie, o revoltă. Agresivitatea lor fiind doar o mască. Sau un simptom a ceea ce se întamplă acasă. Discutând liber și deschis ce a simțit înainte și după ce a acționat violent, identificând împreună cu el alternative eficiente la comportamentul său violent.

646x404

Ce facem când greșesc, ce fel de pedepse aplicăm ca să nu apărem în fața lor niște capcăuni, dar să le dăm de înțeles că este spre binele lor să ne asculte?

Nu aplicăm pedepse. Nu pot oferi sugestii generale pentru consecințele erorilor unor copii. Copilul învață din greșeli. Și uneori învață mai bine din greșeli decât din teoriile adulților. Și noi facem greșeli. În unele cazuri iertarea are rol mai puternic educativ decât o altă consecință. Și copilul va apreacia reacția neașteptată a noastră. Îmi doresc să văd părinți care se comportă și contrar așteptărilor copiiilor. Pentru copiii noștri, până la o vărstă, le suntem modele. Să devenim modele pozitive pentru ei.

Este corectă recompensa dacă un copil face ceva bun, de exemplu, dacă ia note bune?

Pentru un copil cu note mici la învătătură, dacă a luat o notă bună în urma unui efort, desigur că este corectă recompensa.

Profesorul Florin Colceag spunea într-un interviu că inventivitatea şi creativitatea se dezvoltă exploziv până la vârsta de 12 ani, dar nefiind încurajată, mai târziu nu se mai dezvoltă. Mediul pentru a se dezvolta în această direcția trebuie cutivat și acasă, și la școală?

Nu cred în sentințe ultime la o anumită varstă. E ca și cum ai spune că dacă nu ai luat permisul auto la 18 ani nu o sa-l mai iei vreodată. Fiecare copil are propiul său ritm de dezvoltare și propriul grad nedeterminat de creativitate. Există desigur perioade mai favorabile. Copilul are nevoie de a simți că este stimulat permanent, că îi este insuflată o emoție de a cunoaște. Din fericire, nu știm cum și ce vor deveni copiii. Dar tot din fericire viața noastră contemporană și societatea în care trăim, în Romania, ne oferă o multitudine de oportunități de a dezvolva creativitatea individual și colectiv, în privat și în public. Că este joc, știință, tehnică, artă, muzică, dans, sport, literatură sau tehnologie modernă. Constat cu bucurie că generația de astăzi este mult mai avansată, mult mai abilitată și mai conștientă de realități decât generația de acum 20 de ani. Ceea ce reprezintă un avantaj.

Cum ne putem da seama dacă într-un copil zace un mic geniu? Un mic geniu are, obligatoriu, și un caracter puternic care poate fi modelat de mic?

Depinde de domeniu și de ce înțelegem prin „mic geniu“. Dacă e vorba de inteligență superioară ea se face simțită încă din primii ani. Altfel, genialitatea poate fi dată și de un copil cu inteligență peste medie, dar care muncește foarte mult.  Mi-aș dori în școală să existe programe speciale petru copii cu capacități peste medie. Pot fi genii puternice și genii introvertiți, genii fericiți și nefericiți. Important să simtă iubire părinților.

SCRISOARE

Dialogul Lutului cu Fiinta…Raspunsul catre un bolnav de SIDA

Preaiubită făptură,

1. Eu sunt adâncul de Lumină în faţa căruia timpul apare ca un fir de praf.
2. În faţa Mea inteligenţele eonice ale îngerilor se cutremură, căci ele îşi află izvorul, odihna, vederea şi extazul în muzica infinităţii Mele.
3. Nimic din ce e spirit nu poate intra înăuntru fără a fi înlăuntrul Meu.
4. Nimic nu-şi poate afla cumpăna şi axul fără Mine.
5. În faţa Mea nu timpul, ci abisul însuşi se ruşinează de puţinătatea lui.
6. Eu Mă joc cu timpul cum s-ar juca un prunc cu fulgul de zăpadă de ar avea în surâsul lui atâta taină, încât să nu-l strivească.
7. În faţa Mea neantul fără de odihnă stă liniştit, iar genunea ce nu are capăt în propria-i surpare, îşi găseşte pacea.
8. Pentru a turna în forme ceea ce-n nici o formă nu poate să încapă am ordonat structura ascunsă a lumii în sfere a căror consonanţă o cunosc doar îngerii.

9. Interiorul Meu este un ocean de iubire, dar iubirea-i revărsare şi-n adâncirea ei de sine creează liber ceruri, eoni, sfere, timp, lumină, îngeri, oameni, fluturi.
10. În centrul lumii L-am pus pe Adam, mijlocitor între pământ şi cer, animal şi înger, trupesc şi pnevmatic ce concentra în sine întreaga creatură şi purta în adâncul său inefabilul Meu chip.
11. Universul era un vast acord în care rezonau vizibilul cu invizibilul, atomii cu constelaţiile, firul ierbii cu mersul sorilor.
12. Creatura suferea de o binecuvântată ignoranţă, neştiind ce înseamnă ura, posesia, repulsia, boala, moartea.
13. Cosmosul era transparent la lumina prin care făceam cunoscut abisul Iubirii Mele, toate fiind îndreptate cu faţa înspre interioritatea intangibilă a Fiinţei Mele.
14. Din cele mai înalte locaşuri, un înger de sub tronul Infinitului şi-a întors faţa de la Mine, şi-a înstrăinat ochiul spiritului de la lumina interiorităţii Mele alegând pustiul nebuniei şi al distrugerii.
15. Căderea lui l-a transformat în vrăjmaş al Meu şi al lui însuşi.
16. Numai prin Adam răul putea atinge articulaţiile cosmosului. Dacă el ar fi refuzat tentaţia cunoaşteri răului, creatura ar fi rămas integră.
17. Nimeni nu se poate asemăna cu Mine în cunoaşterea binelui şi răului, căci nimeni nu poate şti şi ce-i înăuntru şi ce-i în afară dacă nu are în el nemărginirea.
18. Atât de adânc a pătruns răul în fire, încât a fost nevoie să cobor chiar Eu în timp pentru a-l scoate din robia întunericului.


19. Încă din pântecele mamei tale te-am ales. Am rânduit apoi să te bucuri de lumina zilei, să creşti în putere şi să stăpâneşti lumea.
20. Nu te simţii strivit de nemărginitul Meu şi nu nesocoti lumina ce-şi joacă flacăra în tine.
21. Priveşte licuricii şi vei vedea că nu-şi plâng puţinul strălucirii lor în faţa măreţiei lunii de pe cer.
22. Cu cât eşti tu mai mare decât ei şi scânteierea ta cu cât mai departe răzbate?
23. Dacă nu ţi-aş purta de grijă pe dată te-ai întoarce în neantul din care ai fost adus la fiinţă,
24. dar Eu am zămislit lucrurile spre viaţă şi nu Mă bucur de moartea celor vii.
25. Lupta Mea nu e îndreptată împotriva ta, ci împotriva răului din tine.
26. Eu am îngăduit suferinţa nu ca să te omor, ci ca să devii asemenea Mie.
27. Nu Eu, ci tu vrei să Mă ucizi prin îndoială, revoltă şi negaţie.
28. O, fiinţă, când vei înţelege chemarea ta?
29. Până acum ţi-ai aţintit privirile spre lume şi ai risipit împreună cu ea.
30. Acum ţi le-ai întors spre Mine şi aduni în folosul tău.
31. Eu am aşezat o ordine după care lumea naturală se conduce şi nu forţez evoluţia lucrurilor.
32. Nu Eu te-am pedepsit, căci nu sunt ca omul, să Mă supăr,
33. ci tu ai fost cel ce ai ales aceste împrejurări care te-au dus la boală.
34. Cu toate că sunt Dumnezeul tău, nu te pot sili să faci binele, căci te-am înzestrat cu voinţă liberă,
35. dar atunci când alegi răul sufăr pentru durerea ta.
36. Nu sunt străin de suferinţa umană, căci prin Fiul Meu am cunoscut viaţa voastră de la leagăn la mormânt.
37. De ce te tânguieşti pentru oasele tale când cunoşti calea lor?
38. De ce te îngrozeşti văzând carnea ce-şi urmează drumul?
39. Oare nu tot acolo va merge cu toată grija ta cea multă?
40. De ce te mişti prin timp, când eu am făcut timpul să se mişte prin tine?
41. Chiar şi atunci când ridici pumnul împotriva Mea, Eu te iubesc.
42. Îţi împresur chipul cu sărutări şi sărutarea Mea te arde.
43. Nu voiesc răul, ci atunci când îşi face loc în existenţa ta încerc să-l convertesc în bine.
44. Poartă-ţi boala cu vrednicie şi cu răbdare şi cu ajutorul Meu o vei strămuta într-o liturghie la care nu voi întârzia să iau aminte!
45. Viaţa e un dar pe care tu Mi-l înapoiezi sfinţit prin cruce. Primesc cu bucurie darul tău şi prin înviere te voi face fiu al eternităţii.
46. Tu eşti lumină din Lumina Mea. Raţiunea mea unică este împărţită în chip neîmpărţit în raţiunea ta.
47. Cine ţi-a spus că eşti neputincios?
48. În tine zace puterea Mea, mai tare decât furtunile mărilor şi fulgerele ce spintecă văzduhul.
49. Omule, tu nu eşti un pumn de cenuşă, ci eşti un vas ales, un pui de Dumnezeu.
50. În fiinţa Mea, Atotputernicia şi voinţa sunt una. Eu pot să fac tot ce vreau, însă nu voiesc să făptuiesc atâtea câte pot.
51. Nu-mi stă în putinţă să fac răul, dar asta exclude neputinţa.
52. A fi neputincios înseamnă a nu putea face binele.
53. Libertatea odihneşte în infinitul Fiinţei Mele şi prin aceasta îşi află în Mine taina.
54. În afara Mea nu este decât robie eternă.
55. Suprema lege a iubirii este aceea de a-i dărui celuilalt libertatea, astfel I-am dat omului cel mai preţios dar şi omul s-a cufundat în suferinţă, căci nici o libertate nu-şi poate îndura pierderea dacă este mărginită.
56. Împlinirea libertăţii nu se poate face decât în Mine, căci numai în Mine este loc.
57. Şi unde aţi fi voi liberi, dacă nu aţi avea loc?
58. Şi unde v-aţi găsi locul dacă în afara Mea nu-i decât neant?
59. Cunoaşterea Mea este netemporală, nemijlocită şi nefragmentară.
60. Eu nu gândesc, nu ştiu, nu cunosc, nu văd ca voi, ci într-un fel mai presus decât cei născuţi din carne.
61. Eu sunt Fiinţa absolut liberă, Nedeterminatul pur, dar prin spirit, acel grăunte de eternitate pe care L-am sădit în fiinţa ta, te-am chemat şi pe tine la libertate.


62. Tu nu poţi fi liber ca şi Mine, pentru că eşti o făptură creată iar limitele creaturii sunt şi limitele libertăţii.
63. Libertatea Mea nu este doar o libertate electivă, ci este mai presus de orice alegere.
64. Eu ştiu dinainte totul, dar Ştiinţa Mea este în afara Timpului.
65. Trecutul, prezentul şi viitorul sunt concentrate într-un singur punct, într-un prezent neîntrerupt.
66. Chiar dacă preştiu ceea ce vei face tu ca fiinţă, fapta ta nu-şi are cauza în Mine ci stă în puterea voinţei tale.
67. Eu ştiam că te vei îmbolnăvii de SIDA, dar nu te-am silit să faci acest lucru.
68. Existenţa faptelor tale nu depinde de faptul că Eu le cunosc, ci cunoştiinţa Mea este determinată de faptele tale.
69. Eu îţi prevăd faptele doar ca efecte ale libertăţii tale absolute.
70. Dacă cunosc că unii se vor mântui, iar alţii se vor îndrepta spre osândă, acest lucru se bazează pe preştiinţa Mea din veşnicie, iar aceasta nu te determină pe tine să faci răul, căci făptuieşti la un alt nivel în Atotştiinţa Mea, unde, pentru un moment eşti absolut liber să alegi.
71. Dacă îţi îndrepţi paşii inconştient spre un lucru care ar putea să-ţi pricinuiască rău, Eu îţi luminez mintea spre a putea înţelege consecinţele faptei tale, dar nu te silesc nici atunci când faci binele nici când săvârşeşti răul.
72. Eşti liber cu adevărat numai atunci când îţi acorzi voinţa cu a Mea, când accepţi robia binelui, a iubirii faţă de Mine.
73. Îmi ceri, preaiubită făptură, să te ignor, să-Mi întorc faţa de la tine când făptuieşti, pentru a nu-ţi leza libertatea.
74. O, de M-ai iubi, M-ai ruga să vin mai aproape, atât de aproape, încât nu tu, ci Eu să făptuiesc în tine.
75. Cum ai putea fi cu totul liber când haina de humă îţi apasă mădularele?
76. De ce râvneşti la o libertate pe care n-o poţi purta? Libertatea Mea ţi-ar arde veşmântul de carne.
77. Viaţa voastră terestră este o luptă neîncetată, o probă, o tindă a veşniciei, un moment electiv pe care vi l-am acordat. Ar fi absurd ca acest vis, acest abur să fie viaţa voastră ultimă.
78. Adevărata viaţă începe o dată cu acel somn pe care voi îl numiţi moarte.
79. Eu nu am creat moartea, ci o făptură liberă care şi-a întors faţa de la Chipul Meu, alegând noaptea.
80. Pătimind şi murind pentru tine, Fiul Meu a biruit moartea.
81. Prin unirea cu El te faci părtaş al Învierii Lui şi, asemeni morţii Lui, şi moartea ta va fi un somn din care vei reveni la viaţa veşnică.


82. De ce vezi pumnul de cenuşă şi nu vezi mănunchiul de raze?
83. De ce te cutremuri la glasul pământului ce-şi cere partea şi la Cuvântul Meu care te cere întreg nu-ţi pleci urechea?
84. Născându-te întru Mine prin moarte, îţi lepezi mantia grea a trupului stricăcios şi, cu această fiinţă spirituală, vei străbate Tăriile, adăstând în lumea fiinţelor pure.
85. Pentru a nu diferenţia firea trupească, nu am creat de la început perechea umană, ci am zidit mai întâi omul.
86. Pe femeie n-am făcut-o din ţărână, ci din coasta ta, ca să vă căutaţi unul pe celălalt, tu coasta, iar ea locul de unde a fost luată.
87. Ţi-am făcut femeie să te ajute, să te ferească de singurătate şi să va desăvârşiţi în iubire, căci iubirea adevărată este schimb de fiinţă. Nici Eu, Dumnezeul Tău, nu sunt o singură persoană.
88. Femeia vă este dată să umple lumea cu zâmbetele şi duioşia ei şi, precum florile de-a pururi să vă înveselească.
89. Mi-ai spus că suferinţa Mea pe cruce a fost de câteva ceasuri, dar cunoşti tu natura timpului?
90. Ştii tu în ce timp am suferit Eu?
91. Poţi măcar bănui că în acele ceasuri erau adunate şi îmbrăţişate toate secundele suferinţei lumii şi toate clipele suferinţei tale?
92. Se cuvine dojenit artistul pentru opera sa?
93. Oare lucrarea mâinilor lui nu se cuvine pusă la loc de cinste?
94. N-am împodobit Eu Universul precum mireasa îşi găteşte casa în aşteptarea mirelui?
95. De ce judeci cu nepricepere, ca şi cum tu ai fi aşezat temeliile lumii?
96. De ce vrei să împarţi cu mintea razele soarelui în loc să-ţi bucuri ochiul de lumina lor?
97. Cine eşti tu, omule, să ceri socoteală Celui ce le face pe toate bune? Cum Mă vei judeca dacă nu M-ai văzut niciodată?
98. Ascuţi tu firul ierbii să poată sparge scoarţa pământului şi să-l acopere de verdeaţă?
99. Porunceşti tu norilor să fugă de la un capăt la altul al Cerului?
100. Fost-ai tu de faţă când am despărţit uscatul de ape, netezit-ai tu întinderile mărilor?
101. Pus-ai tu luminători deasupra pământului, dar dincolo de cerurile Mele umblat-ai vreodată?
102. Ştii tu până unde se revarsă Duhul Meu?
103. Ţii tu cu umerii planetele să nu se prăbuşească asupra pământului, dar oamenii, tu îi opreşti să nu cadă spre cer?
104. Cine iscă ploaia în miez de vară când crapă pământul de fierbinţeală şi gurile făpturilor se tăbăcesc?
105. Dacă toate acestea nu le-ai făcut, de ce ridici glasul asupra Mea?
106. Ia seama, fiul Meu, şi grăieşte-Mi! Oare Mi-ai dat tu ceva ca să fiu nevoit să-ţi dau îndărăt?
107. Nu ţi-am dat Eu viaţa în dar şi toate cele dimprejur nu le-am creat pentru desfătarea ta?
108. Dacă acum suferi, e semn că am căutat cu iubire spre tine.
109. Iubirea Mea nu se poticneşte de vremelnicia vieţii voastre, ci de eternitatea ei.
110. Oare v-aş putea iubii Eu altfel decât etern?
111. Nu deznădăjdui, preaiubită făptură, ridică-ţi cugetul la Creatorul tău, frânge-ţi inima pentru fărădelegile tale, căci voi trimite Duhul Meu asupra ta.
112. Coroană mai strălucită decât aurul voi pune pe capul tău şi din fulgere îţi voi ţese veşmânt.
113. Aşa te vei înfăţişa în locaşurile cele mai presus de fire şi te vei veseli de-a pururi întru Mine.
114. Eu sunt Părintele tău bun şi iubitor care nu te părăseşte nici în suferinţă.
115. Atunci când ţi se pare că eşti singur Eu dispar doar din orizontul înţelegerii tale limitate. Dimpotrivă, atunci când îţi este mai greu, te ţin în braţe, poate de aceea ţi-e cu neputinţă să Mă vezi.

116. Chiar dacă nu ai fi bolnav de SIDA, o dată tot ar trebui să-ţi mori moartea.
117. Foamea de fiinţă nu ţi-o vei sătura decât în Mine.
118. Pe măsură ce te vei apropia de Mine, Eu mă voi sălăşlui mai adânc înăuntrul tău, încât Iubirea noastră reciprocă va face din Mine om şi din tine Dumnezeu.
119. Nu înceta să plângi, preaiubită fiinţă, căci prin lacrimi Duhul Meu transpiră în tine,
120. Tăriile cerului se topesc şi curg prin ochii tăi.
121. Plânge, căci lacrimile tale cad înspre Mine ca o ploaie de jos în sus aducătoare de rod.
122. Voi număra lacrimile tale una câte una şi din ele îţi voi face nimb de luceferi.
123. Din veşnicie am avut în fiinţa Mea planul zămislirii acestei lumi şi din iubire i-am rânduit mersul spre mântuire.


124. Oare îmi voi întoarce faţa acum de la creatura Mea?
125. Eu am pus în lume legi după care să se conducă toate cele ce sunt, dar dacă voi găsi de cuviinţă, dreapta Mea se va ridica mai presus de legile firii,
126. lumină din cer va coborî peste capetele învăţaţilor şi, la vremea cuvenită înţelepciunea lor va găsi leacul acestui morb ucigător.
127. Fost-a molimă pustiitoare pe pământ la care inima Mea să se învârtoşeze? Nu deznădăjduiţi, că nici de această dată nu voi lăsa să piară făptura Mea.
128. Suferinţa, boala, moartea sunt doar limitele tale, dar ia aminte, că acolo unde se află o limită există ceva şi dincolo de ea.
129. Oare seminţele copacilor se înfricoşează de mâna de ţărână ce le apasă când glasul poruncitor al soarelui le cheamă la lumină?
130. De-ar şovăi cum şovăiţi voi, ce stejari şi-ar mai deschide coroanele spre cer?
131. Dacă nu am răspuns tuturor întrebărilor tale este pentru că ori nu ţi-ar fi de folos ori adevărul te-ar copleşi, căci mintea ta este neîncăpătoare pentru infinitul Meu şi urechile tale sunt neînvăţate cu tunetul vorbelor Mele.
132. Dacă n-ar exista răspunsurile n-ar fi posibile nici întrebările tale.
133. Caută-Mă în însăşi suferinţa ta, în întrebările tale şi dincolo de orice răspuns, în Taina Mea Mă vei găsi întreg.
134. Până ne vom întâlni în lăcaşurile cereşti unde trupul tău curăţit de răni se va scălda în Lumina Mea, har, pace şi părintească îmbrăţişare.

Cu nemărginită iubire,
CEL CE ESTE