Blogul Adevarul

Atenţie, părinţi! Cum modifică tabletele şi telefoanele mobile comportamentul copiilor

articol publicat de Claudia Spridon pe Adevarul.ro la 20 oct 2016cop

Cele cinci ore pe care le petrece, în medie, un copil pe reţelele de socializare pot crea dependenţă, atrag atenţia specialiştii. Aceştia afirmă că pericolele ascunse de pe internet sunt la tot pasul şi sunt de părere că părinţii nu ar trebui să le pună în mână copiilor tablete şi telefoane de la vârste fragede.

 Mai mult de trei sferturi din copiii români cu vârste cuprinse între 5 şi 16 ani care au acces la internet intră zilnic online, petrecând cinci ore pe reţelele de socializare. Aşa arată cel mai recent studiu făcut de iSense Solutions. Specialiştii vorbesc însă despre pericolele ascunse de pe internet, cyberbulling-ul fiind un fenomen în creştere în ultimii ani. Totodată, o altă problemă identificată de specialişti este timpul scurt pe care copiii şi tinerii ajung să-l petreacă fie cu proprii părinţi, fie cu prietenii, completează aceiaşi experţi, adăugând şi că tehnologia adusă în braţele copiilor de la o vârstă fragedă produce modificări de comportament.

„Există multe riscuri ale folosirii internetului de către copii pentru că internetul nu este o sursă sigură, de încredere şi fără pericole şi pentru că la 8 ani încă nu poţi discerne între informaţiile false şi cele utile şi credibile”, afirmă psihologul Mihai Copăceanu.

Când primesc copiii primul dispozitiv electronic

Concret, studiul arată că micuţii primesc tablete în jurul vârstei de 8,5 ani, computer la vârsta de 9 ani, în timp ce la 10 ani primesc primul smartphone. Alte dispozitive smart ajung în posesia lor după vârsta de 11 ani. Însă, înainte de a avea propriile lor dispozitive, cei mici au acces la dispozitivele părinţilor, notează studiul.

De departe, telefonul este cel mai folosit dispozitiv electronic de către cei mici, care petrec, în medie, între 106 şi 208 minute pe zi pe telefonul mobil, în funcţie de vârstă, adolescenţii de 13-16 ani fiind fanii numărul unu ai telefoanelor mobile.

Reţelele de socializare duc la dependenţă

În schimb, copiii de 5 – 7 ani preferă tabletele, mai scoate în evidenţă studiul citat. Dacă cei mici folosesc tableta sau telefonul pentru a urmări videoclipuri muzicale amuzante sau desene animate, cei mari preferă să stea pe reţelele de socializare. Whatsapp este aplicaţia folosită de 43% din tineri, timp de 72 de minute pe zi, Snapchat e folosită doar 62 de minute pe zi însă are un număr mai mic de utilizatori, în timp ce Facebook este cea mai populară reţea de socializare, 43% din adolescenţi având conturi deschise. Potrivit studiului, aceştia petrec, în medie, 121 de minute pe zi pe contul lor de Facebook. Peste jumătate dintre copii şi-au deschis cont pe Facebook fiind asistaţi de un părinte.

„Cu cât petreci mai mult timp pe internet pe zi, cu atat apare riscul dependenţei. Cinci ore este foarte mult. Cu cât foloseşti mai mult cu atât creşte riscul dependenţei. Absenţa părinţilor este un factor de risc. Însingurarea, izolarea, refuzul prieteniilor reale duce la nedezvoltarea unor abilităţi sociale utile la şcoală şi în societate”, susţine psihologul.

Relaţia părinţi-copii a avut de suferit

Acesta afirmă, însă, că, în ziua de azi, pentru părinte este mai comod să ştie că propriul copil are preocupaţie şi nu îi solicită atenţie şi grijă. „Astfel el se poate depărta. În este în defavoarea lor şi a relaţiei părinte-copil”, subliniază specialistul, subliniind că un alt fenomen care a luat amploare este bullying-ul pe internet.

„Pornografia este în creştere, de asemenea cyberbullying-gul. Riscul dependenţei de jocurile video sau de chat şi reţele de socializare. De asemenea, riscul de a intra în contact cu persoane care au un profil fals şi scopuri antisociale şi de a lega relaţii nepotrivite”, conchide Copăceanu.

La rândul său, psihologul Ioana Fulas arată că micuţii trebuie să înveţe încă din şcoală cum să facă faţă situaţiilor dificile cu care se pot confrunta pe internet. „Trebuie să înveţe să-şi transforme agresorii în prieteni, de exemplu să-i trateze cum îşi doresc ei să fie trataţi. Dacă le răspund cu furie se transformă în victime. Dacă sunt învăţaţi să nu reacţioneze cu furie, vor câştiga jocul puterii, arătându-le respect agresorilor, iar aceştia vor răspunde în acelaşi mod. Oamenii se poartă după principiul oglinzii, dacă se poartă frumos, comportamentul frumos va fi oglindit şi vor răspunde în acelaşi mod”, a declarat Fulas, mizând, la rându-i, pe faptul că şi părinţii trebuie să le acorde mai mult timp copiilor lor.

1 iunie, declarată zi liberă naţională

Tocmai pentru ca aceştia să poată petrece mai multă vreme alături de copii, parlamentarii au adoptat, ieri, propunerea legislativă prin care ziua de 1 iunie a fost declarată zi liberă naţională. Decizia a fost luată cu 237 de voturi pentru, Camera Deputaţilor fiind forul decizional. „Ne bucură semnul pozitiv pe care îl dă societăţii votul de astăzi. Nu pot decât să sper că vorbim doar de un început, că vom pune umărul împreună – societatea civilă, autorităţile, liderii de opinie, companiile – să facem cât mai multe acţiuni în sprijinul copiilor şi părinţilor, pentru familii din ce în ce mai sănătoase din toate punctele de vedere”, a declarat Gabriela Coman, preşedintele Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA).

Pasul următor este ca legea să meargă către Preşedintele României care în maximum 20 de zile o va promulga sau o va trimite înapoi parlamentarilor spre reexaminare. Urmează apoi publicarea în Monitorul Oficial şi intrarea în vigoare după alte 3 zile.

Reclame
10 MARI SIBIENI · 7 Seri editia de Sibiu

Despre gesturie caritabile în prag de Sărbători !

TSTV Mihai Copăceanu: ”Rămân uimit de oamenii care duc două trei plase undeva și își pun imediat poze pe Facebook”

 publicat de Turnul Sfatului la 15 decembrie 2015

Psihologul Mihai Copăceanu a vorbit la Turnul Sfatului TV despre Crăciun și despre cum reușește să ne schimbe această perioadă a anului. Gesturile de mărinimie din această perioadă sunt în opinia psihologului doar niște mici atenții pe care ni le facem propriei imagini. ”O facem pentru noi și rămân uimit de oamenii care duc două trei plase undeva și își pun imediat poze pe Facebook. Oricum, când au mers la piață, au negociat prețul bananelor sau al portocalelor, că nu au luat din cele mai bune. O fac pentru imagine. (…) O facem pentru noi. E un bine, dar mai mic. Nu e o schimbare în esență. E o schimbare de suprafață, «hai că-i bine că e copilul sărman». Chiar dacă îi vedem și înainte de Crăciun și după. Și dăm selectiv. E greșit să dăm doar acum. Și e greșit și atunci când dăm doar ca să ne simțim noi altfel. Religia spune că atunci când faci un bine, să nu știe nici stânga, nici dreapta. Dumnezeu, care e în ascuns, te recompensează cumva. Sunt oameni care dau acum oricât, merg la biserici, ascultă colinde, ei care aparent sunt oameni ce nu prea au o componentă religioasă în comportamentul lor, primesc chiar și colindători, de exemplu, și se schimbă puțin. E o perioadă a anului care indirect îți schimbă comportamentul, dar nu te schimbă. (…) E un plus, dar mi-e teamă că e puțină ipocrizie în asta. Dacă merg prin Sibiu dintr-un lat în altul văd aceiași cerșetori de 20 de ani. Pe ăia nu-i vede nimeni, frate?”, se întreabă psihologul.

copaceanu-700x420

Mihai Copaceanu este dublu licenţiat în teologie şi psihologie la Sibiu și a aprofundat studiile de psihologie prin burse de cercetare la Bologna și doi ani la Oxford. A absolvit un program masteral în adicții la Institutul de Psihiatrie (Kings College London) din Londra. A publicat două cărţi „Freud sau Religa. Totem. Iluzie Critică” (Ed Agnos, 2008, 279pg) şi „Ortodoxie la Oxford. Te-am găsit Doamne! Mărturiile a 12 englezi convertiţi la Ortodoxie” (Ed Deisis, 2010, 180pg).

Întreaga emisiune o puteți vedea aici:

 

 

 

 

ARTICOLE PSIHOLOGIE

Dependenţa de smartphone şi tabletă, boala care face ravagii printre elevi

articol publicat pe Tribuna de Ana Maria Mătuşoiu la 16 septembrie 2015

Ştie să se joace la telefon ca un om mare, deşi are puţin peste 4 ani. S-a prins destul de repede cum se deblochează smartphone-ul, iar acum navighează pe internet, vrea să hrănească animalele din fermă, joc pe care mama lui obişnuieşte să îl joace pe Facebook. Nu vorbim de un caz aparte, ci de tânăra generaţie de preşcolari şi elevi, pentru care jocurile clasice din curtea şcolii, fotbal, handbal şi multe altele sunt istorie. Astăzi, elevii preferă să se joace pe smartphone, tabletă sau calculator şi, potrivit specialiştilor, vorbim de primii paşi spre dependenţă. Izolându-se de prieteni, colegi sau părinţi, mulţi dintre elevi devin un fel de sclavi ai tehnologiei. Din păcate, părinţii încep să lupte cu „boala” abia după ce îşi văd copiii ajunşi în pragul ori chiar în mijlocul dependenţei. În Sibiu, au existat şi există multe cazuri în care părinţii au apelat la ajutorul psihologilor pentru a le ajuta copiii să scape de dependenţa de internet. Prin consiliere psihologică, unii au reuşit să revină la o viaţă normală. Alţii s-au dat bătuţi după doar câteva şedinţe.
Note mici, absenteism, aban­don şcolar, compor­ta­ment agresiv. Sunt princi­palele efecte ale dependenţei de internet, de jocuri, care nu pare să se deosebească cu nimic de o dependenţă de anumite substanţe. „În ultimii 10 ani, dependenţa de internet a intrat în categoria depen­denţelor fără substanţe care prezintă aceleaşi criterii pre­cum dependenţa de sub­stanţă”, avertizează psihologul Mihai Copăceanu. Iar depen­denţa de internet nu ţine cont de vârstă – explică psihologul – afectând elevi de la clasa pregătitoare şi până la ultimul an de liceu, deci de la 6 la 19 ani. Reţelele sociale, Face­book-ul în special, şi jocurile online îi fac pe elevi să piardă ore în şir în faţa smartphone-urilor ori a calculatoarelor. Astfel, riscă să dezvolte o dependenţă de internet chiar fără voia lor, crede psihologul, ajungând să folosească telefonul şi aplicaţiile în fiecare pauză, uneori chiar şi în timpul orelor, în drum spre casă, în timpul mesei şi alte câteva ore acasă. Dependenţa poate duce până la 6 – 7 ore pe zi în faţa display-ului/monitorului, uneori şi mai mult, tinerii ajungând să îşi petreacă nopţile în faţa calculatorului, fără să doarmă deloc şi fără ca părinţii să-şi dea seama.

Între joacă şi dependenţă, un singur pas
De la uz la abuz, se poate trece în doar câteva zile. „Dependenţa se poate instala destul de repede pentru că vorbim de un mecanism neu­ro­fiziologic care suferă modificări în timpul utilizării tehnologiei şi eliberează neurotransmiţători în creier. Deci se activează ceea ce noi numim sistemul de recom­pensă”, explică psihologul Copăceanu. Astfel, pe lângă senzaţia de plăcere, profilul unui consumator de ţigări, alcool sau alte droguri este identic în simptome cu profilul unui elev dependent de internet şi tehnologie. Din păcate, dependenţa ucide încet, dar sigur, interesul elevilor pentru orice activităţi sociale şi inclusiv pentru şcoa­lă. „Scade în mod cert performanţa şcolară pentru că scade puterea de concen­trare şi apar inclusiv tulburări de atenţie şi memoria este afec­tată. Apare iluzia învăţării. Copiilor li se pare că au reţinut, însă la teste eşuează”, spune Mihai Copăceanu. Riscurile utilizării internetului se extind şi la cazuri de şantaj, de contactare şi interacţiune cu unii indivizi periculoşi cu profile false, crede el.

tribuna
Copii dependenţi de internet. Vinovaţii?
În familie

O mare parte din vină le aparţine părinţilor, care de multe ori scapă din vedere semnele dependenţei ori pur şi simplu ignoră compor­ta­mentul copiilor, fiind preocu­paţi de alte lucruri. De exem­plu, când realizează ce se întâmplă cu copiii lor, unii pă­rinţi nu fac decât să ameninţe, să certe şi să provoace scan­daluri .  „Dacă părinţii ar înţe­lege gradul de dependenţă al internetului, jocurilor online şi al Facebook-ului, ar evita să mai judece şi să condamne copiii, încercând să îi înţe­lea­gă şi, desigur, să solicite aju­tor specializat”, spune Copă­ceanu, care e convins că solu­ţia pentru tratarea depen­den­ţei o reprezintă psihoterapia.

Până unde poate să ajungă dependenţa

Psihologul ne-a vorbit des­pre un caz al unui pacient, elev sibian, în vârstă de 13 ani, dependent de jocurile online. Un caz fără rezolvare, din păcate, pentru că, după câteva şedinţe de consiliere psiho­logică, elevul a recidivat. În luna mai, o sibiancă îi bătea la uşa cabinetului. „Domnule psiholog, nu pot să mă mai înţeleg cu el!”, a fost mărtu­risirea unei mame ajunse în pragul disperării. Băiatul avea note mici la şcoală, nu mai avea contact cu prietenii ori cu colegii, ajunsese să se certe cu părinţii, să ameninţe că pleacă de acasă, ba chiar să ridice mâna la mama lui. „Toate manifestările lui de violenţă au legătură cu dependenţa de internet. Era într-un sevraj foarte puternic. Era instabil, nesigur pe el, toată existenţa lui se învârtea în jurul jocurilor video”,  măr­turiseşte Copăceanu. După insistenţele mamei, tânărul a mers la consiliere psiholo­gică, însă gândul că ar fi scă­pat de dependenţă n-a fost nimic mai mult decât o simplă iluzie. Elevul a renunţat la consilierea psihologică, iar după trei luni s-a reapucat de jocuri.

Dependenţa de internet se tratează doar dacă există motive întemeiate

Surprinzătoare sunt reacţiile părinţilor, care diferă de la o persoană la alta.

Redactorii Tribuna au vorbit cu câţiva părinţi ai elevilor de la şcolile din Sibiu şi dacă unii au spus cu nonşalanţă, fără pic de remuşcări, că: „aşa e în ziua de azi. Vede şi la celălalt copil, trebuie să aibă şi el un telefon”, doar câţiva ne-au mărturisit că nu le permit copiilor să îşi ia telefoanele la şcoală. Printre ei, Tatiana, o mamă care anul trecut trecea printr-o adevărată dramă, după ce băiatul ei, de 14 ani, se schimbase com­plet, din cauza jocurilor online.  „Acest copil nu mai avea viaţă. Se juca întruna. Nu mai vor­bea cu noi, iar atunci când o făcea, se răstea. Nici când îl chemam la masă nu venea. Dacă îl lăsam, s-ar fi jucat toată ziua”, spune mama, care, din fericire, cu ajutor din partea unui specialist, şi-a scăpat copilul de dependenţa de internet. Acesta este unul dintre cazurile de succes. Cazuri care  există acolo unde dependenţa n-a fost atât de puternică, iar elevii au avut un motiv întemeiat pentru a renunţa la internet.
În momentul de faţă, în Si­biu există învăţători şi diriginţi care, cu acordul părinţilor,
le-au interzis copiilor deţinerea de smartphone-uri la şcoală.

Blogul Adevarul

La ce pericole îi expun părinţii pe cei mici: postăm sau nu poze cu copiii pe reţelele de socializare?

articol publicat de Oana Antonescu pe Adevarul.ro la 02 oct 2014

Fotografiile postate de părinţi cu copiii lor pe reţeaua Instagram sunt furate de alţi utilizatori şi folosite într-un joc de roluri bizar, cu conotaţii sexuale. Peste 80% din copiii sub 2 ani sunt prezenţi online prin postările părinţilor pe reţelele de socializare sau pe bloguri. Specialiştii avertizează că părinţii nu ar trebui să dezvăluie prea multe despre cei mici.

Un fenomen periculos a apărut recent pe reţeaua Instagram: unii utilizatori fură fotografiile postate de părinţi cu bebeluşi sau copii de vârste mici şi le postează apoi în contul lor, unde sunt folosite într-un joc dubios.

„Hoţii virtuali“ le dau bebeluşilor un alt nume şi le creează un profil care include vârsta, preferinţele şi trăsăturile de personalitate. Apoi, ei îşi invită fanii să intre în discuţie cu bebeluşul. „Îţi place să te joci?“, întreabă un utilizator, iar proprietarul contului răspunde cu un limbaj stâlcit, de copil.

Unele descrieri au conotaţii sexuale, iar altele instigă fără perdea la comportamente deviante. De exemplu, în descrierea unei fetiţe de un an se menţionează că ar fi lesbiană şi să îi place să stea dezbărcată, iar un altul, care a fost şters, spunea: „Îmi plac jocurile de roluri abuzive, aşa că dacă nu îţi place, nu-ţi pierde timpul, pentru că am să-l şterg (n.r. – comentariul)“, scrie publicaţia britanică „Daily Mail“. O căutare rapidă după hashtag-ul „babyrp“ scoate la iveală sute de astfel de conturi pe reţeaua de photo-sharing.

FOTO: Daily Mail

În ciuda încercărilor unor utilizatori de a pune capăt acestui fenomen revoltător, conturile de acest fel au continuat să apară, sub diverse denumiri. Elizabeth Harper, o mamă din Georgia, SUA, a descoperit poza fiicei ei pe un astfel de cont, iar în descriere purta un alt nume şi se preciza că poate fi adoptată.

FOTO: Daily Mail

Revoltată, femeia a scris într-un comentariu la fotografie că aceea este fetiţa ei şi nu este de vânzare, iar apoi a formulat o plângere către reprezentanţii reţelei Instagram, dar contul a mai rămas activ o vreme, până când aceştia au luat măsuri. Multe alte asemenea conturi sunt în continuare active, deşi mai multe grupuri de părinţi au încercat să le închidă.

FOTO: Daily Mail

Campanii umanitare false şi răpiri

Jocul de roluri de pe această reţea de socializare nu este singurul fenomen alarmant care implică pozele cu copii postate de părinţi. Au existat situaţii în care fotografiile au fost furate pentru a fi utilizate în campanii umanitare false.

Cazul lui Ionuţ, copilul sfâşiat de maidanezi în Parcul Tei, în toamna lui 2013, este poate cel mai şocant dintre toate. Câteva luni mai târziu, familia a văzut fotografia copilului pe un site, sub un anunţ care spunea că băiatul este bolnav de leucemie şi are nevoie de bani ca să fie operat. Un român care locuieşte în Italia a pus la cale înşelătoria, ca să adune 150.000 de euro. Fotografiile postate de părinţi cu copiii lor au ajuns şi pe site-urile de pornografie infantilă, iar uneori au facilitat răpirea acestora. Din fericire, în România nu s-au înregistrat asemenea cazuri.

Poza lui Ionuţ, copilul ucis de câini, a fost folosită într-o falsă campanie umanitară după moartea acestuia FOTO: Facebook

„Nu am avut până acum astfel de situaţii, dar ştim că în alte ţări au existat şi, de aceea, recomandarea noastră pentru părinţi este să protejeze imaginea copiilor lor în mediul online“, atrage atenţia Liliana Roşu, directorul executiv al Centrului Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual.

Şi copiii au dreptul la intimitate

Potrivit unui studiu realizat de firma de securitate online AVG, 81% din copiii cu vârste de până în 2 ani din întreaga lume sunt prezenţi fără voia lor pe internet, prin postările părinţilor pe bloguri sau pe reţele de socializare. Putem vorbi de un drept la intimitate în cazul minorilor? „Părinţii sunt obligaţi să-şi protejeze copilul până la vârsta la care el însuşi se poate proteja, iar publicarea fotografiilor pe internet implică acestă obligaţie. Dreptul la intimitate, viaţă privată şi securitate al copiilor este garantat de către părinţi şi ei au obligaţia de a asigura protecţia şi siguranţa lor“, potrivit psihologului Mihai Copăceanu.

Imaginile cu bebeluşi în ipostaze inocente, în care bebeluşii fac băiţă, sunt alăptaţi sau se plimbă prin cameră dezbărcaţi pot fi salvate, stocate şi utilizate de persoane cu deviaţii sexuale, pedofili, sau agresori sexuali. „Fanteziile în mediul online nu au limită şi internetul permite există unor utilizatori «prieteni» virtuali, persoane cu profiluri false. Trăim într-o lume mai periculoasă decât în trecut pentru cei mici, inclusiv sub aspectul utilizării reţelelor de socializare şi, în consecinţă, părinţiilor li se solicită o mai mare precauţie“, mai spune psihologul Mihai Copăceanu.

De ce ne fălim cu copiii pe internet

Publicarea online a fotografiilor cu cei mici echivalează astăzi cu poza din portofel pe care părinţii noştri o arătau imediat cum cineva îi întreba despre copii, mai mult sau mai puţin din politeţe. Reţelele de socializare le oferă părinţilor contextul pentru a se mândri cu copiii şi de a-şi confirma astfel reuşitele. Dar etalarea copiilor este un obicei vechi de când lumea şi are legătură cu evoluţia umană, spune psihoterapeutul Nathan Gehlert, din Washington. „Suntem programaţi biologic să ne mâbdrim cu copiii noştri, iar internetul şi reţelele de socializare sunt o modalitate eficientă şi facilă pentru a face asta. Părinţii ar face orice le stă în putinţă pentru a se lăuda cu realizările copiilor“, spune psihoterapeutul, citat de site-ul televiziunii americane PBS.

Venirea pe lume a unui bebeluş, gesturile amuzante şi realizările celor mici sunt momente cu o puternică încărcătură emoţională şi motive de mândrie pentru părinţi. Ei simt nevoia să-şi exprime emoţiile pe care le trăiesc, încântarea şi bucuria fiecărei zile, iar reţelele de socializare fac mai uşoară împărtăşirea acestor momente cu cei din jur.

Înţelegem dorinţa părinţilor de a capta orice moment, ori achiziţie în dezvoltarea copilului care poate fi unică şi irepetabilă. De la primele ore de la naştere ba chiar fotografii din perioada de dezvoltare a fătului. Asta e una, dar a publica e diferit. Părinţii care publică albume cu sute de poze, una câte una. Consecinţele sunt imediate, dar pot să apară şi pe viitor. Ne iubim foarte mult copiii şi suntem obligaţi să-i protejăm“, spune psihologul Mihai Copăceanu.

Protejaţi-le intimitatea şi identitatea!

Specialistul oferă părinţilor câteva recomandări cu privire la fotografiile şi informaţiile postate pe internet, indiferent că vorbim despre reţele de socializare sau bloguri:

Evitaţi să postaţi fotografii nud cu copiii. Deşi pentru noi sunt situaţii normale de viaţă, imaginile care-i înfăţişează la plajă, la baie sau umblând dezbărcaţi prin casă pot căpăta semnificaţii erotice şi pot întreţine fanteziile sexuale ale pedofililor.

Restricţionaţi vizibilitatea fotografiilor. Pe reţelele de socializare precum Facebook aveţi opţiunea de a permite doar prietenilor din listă accesul la imaginile şi informaţiile dvs. Eliminaţi accesul „Public“ din setările de siguranţă.

Filtraţi lista de prieteni. De multe ori, se întâmplă ca în lista de prieteni să se „strecoare“ şi persoane pe care nu le cunoaştem. Permiteţi accesul la profilul dvs. doar persoanelor cunoscute în mod real, direct sau indirect.

Atenţie la postările prietenilor! Interziceţi prietenilor de familie ori colegilor care v-au fotografiat copiii să posteze imagini cu aceştia pe reţelele de socializare. Nu veţi putea avea control asupra fotografiilor, pentru că nu cunoaşteţi setările de siguranţă ale conturilor prietenilor.

Nu oferiţi detalii despre copii. Nu menţionaţi nicăieri pe internet detalii despre adresa dvs., grădiniţa la care merge copilul, ora la care vine şi pleacă de acasă ori programul extraşcolar. Aceste informaţii pot facilita răpirea copilului.