Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

articol publicat de Diana Robu in Ziare.com la 13 august 2016

Echipa-de-spadă-a-României-a-câştigat-medalia-de-aur-la-JO Cand sportivii romani au o reusita, vorbim despre ei in termeni laudativi, uneori folosind doar clisee: spunem ca X „ne-a facut mandri ca suntem romani” sau ca este un „ambasador al tarii noastre”.

Insa, cand nu sunt pe podium, cand nu ne satisfac asteptarile, pe aceiasi sportivi ii blamam pentru ca mai apoi sa ii dam uitarii.

Ziare.com a incercat sa afle de ce ne tratam sportivii ca pe un bun national cand castiga si de ce nu-i mai apreciem si chiar ii insultam cand nu se ridica la nivelul asteptarilor noastre si ce spune asta despre noi.

„Pentru ca este mult mai simplu sa apreciezi locurile de top in loc sa apreciezi efortul de a ajunge in aceste competitii. Pentru ca locul intai este mai usor de retinut si pentru ca este o performanta cu impact general asupra populatiei”, ne-a explicat psihologul Mihai Copaceanu.

Psihologul subliniaza ca nu este deloc usor sa te califici la o olimpiada si fiecare sportiv din lotul national merita aprecierea noastra, indiferent daca se va intoarce cu medalii sau nu.

Citeste si Sportul de performanta, strivit de politic. De ce sa ne multumim cu 6 medalii la Rio?

„O medalie castigata tine de foarte multi factori. Uneori dispozitia de cateva minute poate influenta. Cred ca sportivii nostri au parte de o pregatire psihologica pe masura. Si inca ceva, conteaza si rolul si locul sportului in societatea romaneasca.

Uneori, ajungi sa identifici o natiune cu un anumit tip de sport. In Romania inca nu s-a ajuns la acest nivel. Va dau un alt exemplu, in scoala, ora de sport intotdeauna este pusa ultima in orar si de multe ori elevii prefera sa plece acasa, sau proful sa chiuleasca. Ca doar e sport, nu e ceva important„, adauga Mihai Copaceanu.

De ce ne falim cu succesele altora, cand noi n-am contribuit la reusita lor?

E un sentiment de mandrie, onoare si demnitate nationala, spune Copaceanu.

„Fiecare persoana are mai multe identitati. O identitate personala, familiala, comunitara, dar si nationala, adica apartine unui stat. Cand un roman are succes, fie el sportiv, reusita lui ne onoreaza, pentru ca ea contribuie la identitatea noastra nationala.

Cu atat mai mult in ultimii ani, cand romanii circula foarte mult si se confrunta cu alte identitati nationale.

Prin confruntarea cu alte natiuni ne raportam mai mult la natiunea noastra. Deseori romanii in strainatate sunt intrebati despre propria lor tara, iar raportarea la exemple de succes olimpic este mult mai facila, pentru ca e vorba de un produs international. Asa de pilda au ajuns cunoscuti Nadia, Tiriac, Hagi etc.”, explica psihologul.

Avem dreptul sa ne mandrim de succesul acestora, chiar daca noi n-am contribuit.

„Avem dreptul pentru ca, desi vorbim de un succes individual, sportivii nostri reprezinta tara noastra pe plan international, iar noi, romanii, suntem cetateni ai acestei tari si succesul lor ne onoreaza. Orice cetatean, din orice alt stat, va avea aceeasi reactie. Isi va sustine propriile modele de succes. Oamenii au nevoie de raportare la o identitate nationala, la cultura, la patrie”, adauga psihologul.

Ne mandrim si uitam repede

Simona-Halep-Qatar-Total-Open-2014

Mandria noastra, explica acesta, este mai degraba un soi de admiratie decat recunostinta, pentru ca romanii mai mult admira decat sa fie recunoscatori.

„Si asta si pentru ca nu avem un cult si o practica constanta a recunostintei. Admiratia este momentana si deci trecatoare. Da, ne bucuram, ne exaltam si atat. Uitam repede. Recunostinta implica atitudine pe termen lung si ea trebuie si poate fi educata. Recunostinta este legata strans de pretuire.

Avem nevoie de formare de atitudini si de constiinta.

Personal, m-am confruntat in Marea Britanie, printre sute de alte nationalitati, si am ramas profund uimit de cat de mult strainii isi pretuiesc valorile lor nationale. Noi nu promovam pentru ca nu ne pretuim suficient. Uitati-va cat de greu este sa gasesti un magazin cu steagul Romaniei sau alte simboluri nationale. Este un indicator. Mic, dar relevant.

De ce nu mai cantam imnul Romaniei in scoala, de ce nu mai tresarim cand il auzim la evenimente nationale? O tara fara constiinta nationala este sortita declinului, mai ales intr-o Europa in plina confruntare inter-culturala si nationala. Sunt state atat de mici ca populatie, cateva milioane si atat de mandri de propria lor identitate”, continua Copaceanu.

De ce sunt doar cateva sporturi-vedeta?

La noi pare ca prind doar cateva sporturi – tenis, fotbal, gimnastica – desi exista sportivi romani care au performante si la alte discipline.

Psihologul consultat de Ziare.com spune ca modelele influenteaza si incurajeaza: daca am avut gimnastica de succes, multi copii sportivi au ales gimnastica inca din anii 80-90. Daca avem tenisul de succes, sau fotbalul, o buna parte dintre sportivi va prefera tenisul sau fotbalul.

„In aceeasi masura, exista o mediatizare doar a exemplelor de succes, a celor medaliati. Celelalte sporturi ramand in umbra. Iar odata cu modelele si mediatizarea exista, ca un reflex si o investitie umana si materiala in aceste tipuri de sporturi, evident mai mult promovate decat celelalte. Daca mass-media clasica nu face asta, cred ca este locul Internetului, blogurilor sa promoveze si sportivii de succes din alte arii sportive mai putin cunoscute”, conchide Mihai Copaceanu.

Anunțuri