Blogul Adevarul

Simona o nouă minune a României !

articol publicat pe Blogurile Adevarul.ro la 8 iunie 2014

Dacă România se mândreşte cu minunile ei, una dintre minunile României este Simona Halep. Simona a atins o performanţă demnă de întreaga noastră preţuire în prezent şi în viitor. Este numărul 3 în lume!

6

Presa românească şi cea din străinătate au elogiat ascensiunea rapidă şi prestaţia de ieri: New York Times, The Telegraph („niciodată nu a jucat la un asemenea nivel”), The Guardian („o atletă foarte bine pregătită). Halep a eliminat 34 de ani de nonperfomanţă românescă atinsă de Virgina Ruzici, actualul manager al Simonei.

Am urmărit cu mare atenţie de două ori meciul de la Roland Garros pana noaptea tarziu, un eveniment aşteptat cu mari emoţii şi susţinut de milioane de oameni, un meci în care am recunoscut vocea domnului Cristian Ţopescu, un meci care ne-a făcut să tresărim la fiecare lovitură puternică a Simonei. Psihologia campionului Psihologia sportivului de performanţă, psihologia campionului nu este aceeaşi cu psihologia sportivului obişnuit. Simona nu este un sportiv obisnuit. Dincolo de pregătirea fizică excepţională condiţie necesară oricărui sportiv de top şi exerciţiul şi munca enormă depusă ani şi ani, pentru a lupta set cu set, Simona a dovedit că prezintă o pregătire psihologică deosebită şi că psihicul ei are resurse necunoscute dar atât de esenţiale şi extrem de utile.

Capacitatea ei de a face faţă stresului devine remarcabilă. În meciul de ei şi-a gestionat foarte bine emoţiile şi a jucat excelent cu tărie şi pricepere. O urmăream cum aleargă rapid în ambele laturi ale terenului. Simona, a evoluat uimitor gândindu-ne doar la meciul cu Cibulkova din ianuarie când a recunoscut că înfrângerea s-a datorat emoţiilor foarte mari pe care nu le-a putut stăpâni „am fost foarte nervoasă şi înainte de meci si nu am putut sa simt mingea aproape deloc”. Psihicul Simonei supus la solicitări şi eforturi repetate ne-a arătat potenţialul acestei tinere.  A avut o puternică şi experimentată adversară. Cu alte înzestrări fizice (înălţimea, mai mare cu 20 de cm), vârsta (mai mare cu 5 ani) Maria Sharapova s-a impus şi prin experienţa ei din ultimii ani.  Nu e de ignorat. Şi totuşi Simona a cucerit inimile celor din tribune deopotrivă români şi străini.  Turneele Simonei şi inclusiv meciul de trei ore şi două minute la acest nivel impune o solicitare incredibilă.  Motivaţia interioară constantă, puterea maximă de concentrare, gestionarea proprilor emoţii şi cunoaşterea emoţiilor adversarului este încă un argument de susţinere a importanţei inteligenţei emoţionale în cadrul sportivilor. Să te cunoşti atât de bine, să-ţi cunoşti calităţile şi defectele, punctele tari pe care să le dezvolţi şi să le maximizezi şi să–ţi cunoşti aspectele care te dezavantajează (emotivitatea, agresivitatea, frica,etc), pe care să le lucrezi, să le reduci influenţa sau să scapi de ele nu reprezintă o activitate uşoară şi de scurtă durată. Să ai încredere în tine în ciuda unor rezultate slabe repetate, să ai încredere că poţi ajunge cât mai sus şi să ajungi sus, fără să ratezi nicio oportunitate sunt calităţi necesare campionilor.  Pregătirea înainte de competiţie, cunoaşterea tuturor aspectelor legate de competiţie (de la tehnica proprie la cunoaşterea personalităţii şi tehnicii adversarului) este una dar eficientizarea jocului şi aplicarea a ceea ce ai deprins în pregătire este adevărata provocare.

7

 

În orice carieră nu există doar succese, dar înţelegerea şi gestionarea înfrângerilor e un pas important pentru succes. Model pentru tineri Prin succesul româncei nostre, Simona, devine model tinerilor din România şi cred că şi tinerilor din întreaga lume, model nu doar pentru jucătorii de tenis sau pentru alte categorii de sportivi, ci consider că Simona este un model pentru orice tânăr, adolescent sau copil care îşi creează propriul vis şi munceşte pentru îndeplinirea lui. Şi chiar un model pentru orice adult. Fie că este un tânăr matematician, fizician, un tânăr cu abilităţi artistice, sau un antreprenor la nivel local, un tanar dintr-un sat de munte, fiecare ar putea fi inspirat de parcursul, perseverenţa şi puterea psihică a Simonei Halep. Simona însăşi mărturiseşte că ea a avut un model, pe Gheorghe Hagi, care nu este un jucător de tenis. Tăria încrederii şi determinarea personală ia forme care duc la depăşirea limitelor noastre şi odată cu această depăşire ne stabilim alte şi alte ţinte. Pentru orice tânăr profesionist valorile pe care Simona le dovedeşte pot deveni valorile fiecăruia.   La doar 22 de ani ea face pentru România ceea ce, din păcate, nu a făcut până acum nicio strategie de promovare a sportului în România. Cred astăzi în misiunea şi obiectivele Ministerului Sportului tocmai pentru că eu cred în calităţile, viziunea şi demnitatea Gabrielei Szabo, ea însăşi o minune a României, olimpică la nivel mondial. Domnia sa, a susţinut-o pe Simona Halep, a fost prezentă la Paris şi a recunoscut că ne este „un exemplu de tenacitate şi voinţă, dând dovadă de cele mai nobile virtuţi ale unui sportiv, ea fiind învingătoarea noastră”.

Aşa cum bine cunoaştem, tenisul este un sport unde în mare parte meritele sunt ale sportivului însuşi. Dar să nu uităm de costurile ridicate pentru pregătirea personală, de plătirea antrenorilor şi a călătoriilor în străinătate unde Statul român ar putea să ofere o mai mare atenţie şi susţinere financiară. Pentru a avea mai mulţi sportivi de succes, în cât mai multe sporturi, caci orice am zice, EI ne reprezintă ţara, ei pot fi ambasadori ai Romaniei in lume, este imperios necesară o politică a sportului eficientă din toate punctele de vedere. Că ne convine sau nu, Simona, este fiica părinţilor ei, Halep din Constanta,aromana, dar este şi fiica României şi mândria României. Avem nevoie de mai multe Simone pentru Romania! Simona a căştigat Simona, aşa cum Cristian Tudor Popescu, declara după finală, a căştigat. A căştigat la nivel personal pentru că şi-a depăşit performanţa sa anterioară, a urcat, a luptat nu cu orice sportiv şi mai mult a câştigat onoarea şi respectul a milioane de români. „Tactica a fost mai mare decât tehnica”, continuă CTP, ceea ce tehnic ar însemna că mai are de învâţat şi muncit. Şi va munci si va avea succes peste succes, căci cred(em) în ea.    Nu mi-a plăcut însă cum unele personaje publice au încercat să se folosească de imaginea unui campion, fotografiindu-se cu ea, altii afirmând cât de mult a costat difuzarea meciului şi că trustul îşi va recupera banii prin publicitate, accentând că Simona a plâns după meci şi altele. A inscripţiona un tricou e un fapt banal care trădează adevăratele motive ale personajelor. Aceeaşi superficialitate şi dorinţa de audienţă. Afirmaţia care m-a şocat, şi a trecut în treacăt la tv a fost următoarea „Simona a avut nevoie de ajutor, iar eu din tribuna oficială, am strigat, am încurajat-o”. Moderatorul ce se crede Mesia….Dar e prea frumoasă reuşita Simonei Halep pentru a continua cele neplăcute. Ce-i drept, Simona Halep,  atingând o nouă performanţă primeşte de acum un nou statut social. Şi îl merită. Aştept întoarcerea ei acasă, declaraţia de la Otopeni şi multe alte succese profesionale! Felicitări!
simona_halep

Reclame
Blogul Adevarul

Un tanar de exceptie: Principele Nicolae

articol publicat pe Blogurile Adevarul.ro la 8 mai 2014

5

 

În România datorită unor tineri de excepţie au loc schimbări frumoase însă prea puţin sunt apreciate şi luate ca model. Am întâlnit în aceste zile un tânăr distins, care a sosit în România precum Regele Carol I la 27 de ani fără să cunoască prea multe despre ţara noastră, dar care a dat mult României de la Independenţă la instituţii trainice de stat.

„În 1947, un rege tânăr şi brav era alungat din ţara lui. (După 65 de ani), în 2012, un tânăr principe plin de curaj şi de generozitate, nepotul regelui izgnonit revine acasă. Pentru a ne demonstra  că niciodată răul nu învinge pentru totdeauna”.   Născut în Elveţia, educat în Marea Britanie şi muncind în statele Africii, principele Nicolae, căci despre el doresc să scriu, este nepotul Regelui Mihai şi primul dintre cei doi copii ai principesei Elena şi al lui Robin Medforth-Mills. A răspuns afirmativ dorinţei Regelui Mihai de a sosi acasă pentru a-şi asuma sarcini publice deloc facile. Ca orice acţiune pozitivă şi nouă în România de îndată au apărut şi cârcotaşii de serviciu. Ei nu merită pomeniţi.

1

România Ajungând în România încă din 2010 a insistat să cunoască fiecare colţ al ţării de la nord la sud şi de la est la vest vizitând peste 80 de oraşe şi sute de sate inclusiv oraşe mici precum Calafat sau Pecica. A străbătut ţara tocmai pentru a cunoşte cât mai bine realitatea cotidiană a românului nedorind să se mulţumească cu ceea ce a citit în cărţi sau a auzit la Palatul Elisabeta.   Principele Nicolae este un tânăr de o modestie unică, în ciuda statusului social şi a prestanţei familiei aparţinătoare. Nu are niciu strop de orgoliu ori aroganţă, este deschis şi prietenos. Mi-a fost dat să-l întâlnesc şi să purtăm discuţii în diverse împrejurări şi am simţit puritatea unui om de reală valoare, mai mare cu trei zile decât mine. Luni a participat la dezvelirea primului bust al Regelui Mihai din judeţul Sibiu, din păcate nu în capitala culturală europeană, ci într-o localitate anonimă cu vreo 5.000 de locuitori, Copşa Mică. Nu aţi auzit de ea, dar acolo au fost prezenţi oameni de rând, nu politicieni din capitală cu bărci şi zeci de televiziuni, acolo au sosit ţărani în straiele lor şi veterani de război, iubitori de pace şi adevăr, unii dintre aceştia, la 90 de ani, având bucuria de a-l cunoaşte pe Rege. O mărturie ca undeva acolo în provincie trăiesc oameni cu demnitate, simţ al datoriei şi respect pentru memorie. Uităm prea des că veteranii au luptat pentru România de astăzi nu oportuniştii zilelor noastre. Principele Nicolae (foto dreapta) nu face apel la autoritatea poziţiei, a titlului, nu se impune de la sine şi nici nu tratează cu superioritate precum ne-au învăţat politrucii efemeri, beneficiari ai unor poziţii superioare, propulsaţi de partide sau de sistemul intervenţii-pile-relaţii. Este o persoană cu calităţi personale, interpersonale, sociale şi profesionale. Se adaptează fiecărui cetăţean copil sau bătrân, simplu sau intelectual, este plin de umor şi simpatie. El este tânărul model de care România are mare nevoie. Este o prezenţă optimistă, sinceră, devotată, muncitoare şi iubitoare de ţară. Munceşte nu pentru meritele sale ci pentru binele românului. Având model pe însuşi Regele Mihai şi îndrumători pe mătuşa sa, Principesa Moştenitoare Margareta şi pe Principele Radu şi pasionat de personalitatea Regelui Carol I, Nicolae, şi-a propus să contribuie la dezvoltarea României aşa cum fiecare tânăr român ar trebui să urmeze acest deziderat. Militează pentru recuperarea acelor valori fundamentale ale individului pe care istoria ni le-a răpit. Apropiat de oameni, se cunoaşte că este o persoană sensibilă şi empatică la necazurile altora. Îşi doreşte să contribuie şi mai mult la schimbarea României, să aibe propria fundaţie, să fie în cât mai mult implicat în proiecte de mediu, sociale şi culturale, voluntariat, lucrul cu copiii cu dizabilităţi sau cu tinerii români din străinătate. Motivat de noutate şi sedus de frumos şi adevăr, este dornic să cunoscă şi să se perfecţioneze.

 

Acum, la cei 29 de ani ai săi are o cultură vastă, a cutreierat şi cunoscând lumea, vizitând 41 de ţări, iar înainte de absolvi Colegiul Royal Holloway la Universitatea din Londra cu o diplomă în managment, a fost interesat de repetate expediţii în Africa de Sud, Namibia, Botswana, Zimbabwe, Madagascar, experienţe ce l-a făcut ascultător la suferinţa umană. Şi-a dedicat timp şi sprijin locuind şi muncind în Kenya.   Drumul spre casă Zilele trecute a făcut un adevărat tur de forţă prin România, mergând din oraş în oraş (Bucureşti, Târgu-Mureş, Sibiu, Sebeş, Alba Iulia şi Cluj) conversând cu sute de oameni cu prilejul lansării primei sale cărţi, „Drumul spre casă” (editura Curtea Veche). Deşi a trăit până la 25 de ani în Marea Britanie a învăţat repede limba română şi la fiecare întâlnire a comunicat în limba poporului. Cartea reprezintă „o poveste despre speranţele şi despre victoriile noastre”. Şi începe cu o primă amintire de puternică emoţie despre România, la Paştele din 1992, când a sosit în ţară alături de Rege. De acolo a început povestea principelui, din zilele acelui balcon al hotelului Continental când flutura steagul României şi privea uimit cum 1 milion de români au strâns laolaltă iubire şi respect pentru o mare personalitate care nu putea fi alta decât Regele Mihai. Cartea cuprinde răspunsuri la întrebările istoricului Filip-Lucian Iorga, mărturii ale apropiaţilor principelui Nicolae şi o colecţie frumoasă de fotografii.

4

Descoperindu-ne pentru prima oară viaţa principelui este încărcată de un mesaj motivaţional şi determinant atât de necesar zilelor nostre. Aş vrea să văd o schimbare la nivelul încrederii şi a moralului populaţiei. (p.140) Regăsim un tânăr energic şi activ cu o experienţă de viaţă importantă pentru vârsta sa. A muncit de la 19 ani, a muncit în Africa, în America la fermă, în Marea Britanie la supermarketul Tesco sau punând mochete prin casele britanicilor. Nu s-a născut şi nici nu a trăit în palate de lux. în România a făcut voluntariat ajutând copiii străzilor, adică a cunoscut atât munca de jos cât şi viaţa oamenil nevoiaşi, ceea ce nu este lucru deloc puţin. Dar tot el a stat la masă şi cu Regina Marii Britanii. Câţi dintre cei din ministere au vreo experienţă personală sau vreo cunoaştere a traiului cetăţeanului simplu? Câţi dintre noi ar munci pentru alţii fără să primească ceva bănesc în schimb?   Cei mai mulţi occidentali nu cunosc în detaliu România, iar informaţiile pe care le au sunt mai degrabă clisee şi bârfe. România este o ţară cu un potenţial extraordinar, foarte frumoasă, cu o cultură în plină efervescenţă şi un stil de viaţă din ce în ce mai dinamic, pe măsură ce tinerii devin tot mai deschişi şi mai dornici de a experimenta lucruri noi.  (p.65) În carte o să aflăm detalii despre viaţa privată a principelui Nicolae. A practicat ca orice englez sporturi obişnuite precum rugby, crichet, fotbal, hochei însă nu s-a abţinut nici de la sporturile extreme, săritul cu parapanta, căţăratul, rafting sau scufundările în Maldive unele sortite cu răni serioase şi sânge. Tot în carte vom afla de învăţăturile primite de la bunicul său, Regele Mihai şi cum i se aseamănă Regelui inclusiv prin pasiunea pentru maşini. Urcându-se în maşni de la 6 ani a ajuns să conducă vreo 102 vehicule diferite pe lângă bărci şi avioane. Cartea pe care am citit-o repede în câteva ceasuri şi pe care o recomand se încheie aşa: Îmi doresc să duc mai departe munca dificilă pe care au început-o membrii Familiei Regale şi sper ca, alături de tinerii din generaţia mea, să construim ţară mai puternică şi să ne putem găsi cu toţii locul acasă, în Româini. (p.146). Regele Mihai, alături de Principele Nicolae, în noiembrie 2013 FOTO Eduard Enea

1