Etichete

, , , , , ,

 

Puţin după 6 dimineţa în avionul spre Bucureşti mi-a fost dat să aud povestirile de vacanţă interminabile şi auto-laudative ale unui ministru arogant. De-ar fi fost un scaun liber mai în spate m-aş fi mutat repede. La Bucureşti, după aterizare, îl văd pe acelaşi ministru cum îşi grăbeşte paşii şi privirile în căutarea şoferului slugarnic care-i sări să-l ajute cu bagajul.

articol scris şi publicat pe Blogurile Adevărul la 21August 2013

Indignat de cele văzute şi auzite, urc în avionul spre Londra luând la repezeală vreo patru ziare româneşti, când o altă îndignare mă cuprinde pe măsură ce răsfoiesc gazetele. Găsesc un prim articol publicat în Evenimentul Zilei semnat de Florian Bichir cu titlul „Găinarii Majestăţii Sale”.

Deja titlul îmi deconspirase continuţul şi stilul autorului. Corect. Citesc un editorial plin de inepţii, atac şi maliţiozitate. Doctor în teologie la o universitate celebră din România, apud Ovidius din Constanţa, Bichir declara în urmă cu câteva zile: „ca să arat că nu sunt prost m-am înscris la al doilea doctorat la SNSPA”. Nu ştiam că facultatea de teologie de la malul mării, cu o existenţă de nici 9 ani, are dreptul de a oferi doctorate, dar fiind condusă de controversatul episcop filopesedist Teodosie Şpagoveanu m-am cam lămurit.

Cu toate acestea, jurnalistul nu ezită să scrie urât despre Regele Mihai, principele Radu şi principesa Irina. De fapt, preotul stilist îşi arogă pe nedrept titlul de teolog, folosind în scris şi verbal un limbaj de cartier, flegmatic şi de joasă speţă. Fostul editorialist de la minunata publicaţie pornografică „Libertatea” nu face apel la istoria bisericească şi la sacralitatea regalităţii în editorialele sale. Uită de pildă că în Vechiul Testament trei mari personalităţi au fost regi: Saul, David şi Solomon şi că Regii sunt „Unşii lui Dumnezeu”. Uită –  sau poate nici nu ştie – că însuşi Regele Mihai a fost uns de patriarhul Nicodim în catedrala Bucureştilor la 6 septembrie 1940. Ori unsul lui Dumnezeu, Regele Mihai, şi urmaşii Majestăţii Sale nu pot fi judecaţi de orice scrib.

Încă una gravă

Spre surprinderea mea, bag de seamă că răspopitul Bichir este membru în Colegiul CNSAS votat de plenul Parlamentului în martie 2012 pentru un mandat de 6 ani. Cum aşa? Pe baza căror merite? Măi, să fie, unde am ajuns. Adică un secretar de stat, cercetător al istoriei, continuă gafa preşedintelui României şi îşi dă cu părerea despre monarhie, 23 august, abdicare şi demnitatea urmaşilor Regelui. Cum e permis? Cum permite instituţia statutului asemenea jigniri faţă de un Rege şi şef de stat? S-a sesizat oare? Nu aduce un prejudiciu însăşi instituţiei CNSAS?

Psihanalistul

O altă obrăznicie din acelaşi editorial este cu referire la psihanaliză: Nu cumva, psihanalitic, aceasta este vreo frustare din tinereţe a Principesei Irina?”. Cum îşi permite oare acest gazetar de mâna a doua să facă astfel de afirmaţii apelând la psihanaliză, el neavând nicio competenţă în această disciplină? Dar în România oricine îşi permite orice. Păi află dumneata că nu este tolerabil.

În acelaşi avion într-un alt ziar subţirel, livrat gratuit, „Curentul”, Vasile Surcel semnează „Monarhia şi găinăria: Alteţa sa Irina, principesa cocoşilor smardoi”, un articol la prima vedere cu greşeli de scriere şi la fel de jignitor. Menţionez doar că evenimentul cu pricina nu este un „dezastru penal” şi nici nu poate „afecta grav imaginea publică” a Majestăţii Sale.

Totuşi, nu pot reda, nici comenta celelalte injurii din continuţul articolelor, sunt prea multe şi nu merită, însă e uimitor cum aceşti gazetari de joasă speţă (şi alţii alături de ei) care nu prezintă respect pentru adevărurile eterne şi valorile reale ale unui stat, prind o ştire din America şi o comentează cu răutate.

Este condamnabil domnilor.

Cât despre luptele de cocoşi şi justiţia americană, tot fără comentarii. Despre Monarhie şi Rege putem consulta alte surse demne de încredere, nu oamenii din presa de azi, precum cei amintiţi mai sus, care, pe zi ce trece, tot mai mult se autodiscreditează şi aduc prejudicii însăşi presei naţionale.

Iată câteva mărturii ale unor autori de seamă care merită a fi citiţi şi citaţi. Priviţi şi comparaţi calitatea scrisului:

 

„Monarhul este deţinătoturul unei puteri care vine de la Dumnezeu, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, două surse de legitimitate ale acestei instutuţii” (Alexandru Zub, academician)

„Tragedia de la 23 august a fost necesară. Eu îmi scot pălăria în faţa Regelui Mihai” (Neagu Djuvara, istoric)

 „Unica legitimitate în România o deţine cel care a fost forţat să părăsească această ţară, Regele Mihai” (Alexandru Paleologu, diplomat)

„Mereu am admirat calităţile lui de om de stat, răbdarea şi înţelegerea lui faţă de oameni, rezistenţa şi tăria sa, dacă de gândim prin ce a trecut” (prinţul Charles al Marii Britanii)

Credinţa mea sinceră pe care o am de când eram mic şi cu care voi trece pe lumea cealaltă este că democraţia şi normalizarea în Ţara Românescă se va face numai odată cu restaurarea monarhiei (Corneliu Coposu, politician)

„România are nevoie de un regim nou care este cel mai vechi şi cel mai stabil şi mai convingător din toate timpurile. Trăiască Regele!” (Eugen Ionesco, academician francez)

„Regele Mihai a fost ca un idol, majoritatea tinerilor erau gata să moară pentru el. Monarhia este forma de stat care se potriveşte cel mai bine României.” (Doina Cornea, disidentă anticomunistă)

„Îl considerăm unul dintre cei mai mari Regi ai tuturor timpurilor. E un om cinstit, de mare caracter şi care a făcut mari sacrificii enorme pentru ţara Sa şi a suferit. A salvat viaţa a 100 de mii de evrei. Gestul este comemorat la Ierusalim. (Sir Arthur Gavin, Lordul Primar al Londrei)

p

 

Anunțuri