ARTICOLE PSIHOLOGIE · GANDURI DE LA OXFORD...

Femeia, mama, pudoarea şi sexualitatea în România 2013!

articol publicat pentru Blogurile Adevarul la 8 Aprilie 2013

Imagine

Cum e să fii mamă în România şi să fii nevoită să-ţi hrăneşti propriul prunc ce a început să plângă dar parcă ţi-e jenă de privirile celor din jur. Ce să faci? Unde să te ascunzi?

Săptămâna trecută Alexandra Nicolae de la Adevărul a publicat un material inteligent cu titlul „Alăptarea în public pro sau contra?” în care a adăugat opinia sociologului Alfred Bulai, a Carminei Micheş (inspector de asigurări ) şi a mea.

Ce-i drept m-a uimit cel mai tare răspunsul domnişoarei Micheş care a susţinut sus şi tare că „alăptarea în public încalcă normele morale”. Care norme? Care moralitate? Ca dumneai şi alţii au o astfel de opinie. Şi bărbaţi şi femei! Opiniile sunt libere dar hai să detaliem puţin pentru că această provocare are referinţă pentru România anilor noştri şi nu e în zadar. Discuţia nu este întâmplătoare!  

În urmă cu 9 ani, într-o sâmbătă seara, stăteam la masa lungă dintr-un Cămin Cultural al unui sat de munte cu prilejul unei nunţi alături de vreo 250 de nuntaşi (ca la ţară). Pe când savuram cuminte supa de tăiţei în faţa mea o tânără de nici 20 de ani îşi dezveleşte degrabă sânul mare şi sănătos şi începe fără nicio jenă faţă de zecile de persoane din jur a-şi hrăni pruncul de câteva luni ce făcea un scandal acustic în întreaga sală. Era o scenă parcă desprinsă din Moromeţii lui Marin Preda. Prima reacţie a fost să mă opresc, să nu mai servesc supa dar răspunsul mi-a venit imediat în gând: în faţa mea, la aceeaşi masă, era portretul unei mame care îşi hrăneşte copilul, pentru că el avea nevoie de hrană. În mintea mea de adolescent nu era un act indecent şi imoral şi nici o tânără ce-şi etala trupul într-o manieră erotică. Sânul acelei femei era sânul unei mame ce-şi hrăneşte în mod firesc pruncul. Pruncul a tăcut. Şi în acestă manieră naturală şi obiectivă cred că ar trebui să privim actul de alăptare în public. Pentru un om indecent actul este unul indecent, pentru un om obişnuit actul este unul obişnuit, pentru un om moral actul devine moral. Nu actul în sine este problema ci mintea celui care priveşte acest act.

Redau mai jos răspunsurile mele la întrebările jurnalistei Alexandra Nicolae:

     1.Ce părere ai despre alăptarea în public? Este ea o ofensă adusă comunităţii în care trăim?

Este cel mai natural mod de tratare a unui bebeluş. Este o necesitate. Nu este niciun argument împotriva hrănirii unei fiinţe mici orice ar fi şi oriunde ar fi. Bebeluşul are nevoie de o alăptare frecventă, constantă apoi variabilă, la un interval foarte scurt de timp, uneori chiar în fiecare oră, iar astăzi mamele sunt foarte active şi nevoite să-şi poarte în braţe bebeluşul prin oraş cu diferite activităţi şi aceasta implică alăptarea. În România încă predomină prejudecata şi imaginea învechită a femeii. Principiul pudorii nu se poate aplica aici deoarece pentru bebeluş acesta este modul său de hrănire, nu altul şi nu suferă amânare. Nu poţi lipsi un prunc de la hrană doar pentru că eşti în oraş cu treabă şi de multe ori treaba nu are cine să o facă şi nici pruncul nu ai cui sa-l laşi. Deci, sunt raţiuni practice. Am putea compara cu interzicerea de a hrăni un copil de 6,7,8 ani în public. Comunitatea se poate adapta la acest comportament matern tocmai văzând din ce în ce mai multe mame alăptând.

    2. Femeile percep maternitatea şi, implicit, alăptarea altfel decât în trecut?

Percepţia rolului femeii, a maternităţii în acest caz, în Romania se schimbă ce-i drept foarte încet. Astăzi femeia îşi apreciază mai mult statusul de mamă şi implicit cele ce ţin de maternitate inclusiv alăptatul. În trecut, la ţară de exemplu, nu era deloc „ruşine” ca o mamă să-şi hrănească pruncul în public, pe câmp la munci sau cf exemplului de mai sus. La oraş era altfel, o pudoare, mai ales în sec al 19-lea. Azi, mamele devin bucuroase că sunt mame. Şi ele sunt cele care pot schimba percepţia maternităţii alături de soţii lor şi familia .

    3.De ce unele persoane privesc ca ceva ruşinos un gest, în fond, natural?

Cred ca pudoarea vine întâi din partea mamei, din motivul că ea trebuie să-şi ridice îmbrăcămintea şi să-şi dezvelească o parte intimă a corpului, sănii, în public. Sunt însă taţi care nu ar accepta nicidecum aceasta conduită publică „cum să te dezbraci în public !”.

Gestul este natural şi nu unul cu conţinut ruşinos sau erotic-senzual însă şi celor din jur, cetăţenilor, le-ar părea o forma de exhibiţionism sau un gest chiar agresiv, cum zic romanii „fara ruşine”. Era mai dificil în trecut când forma îmbrăcămintelor femeii (de ex. rochii lungi până la pământ) crea o dificultate în hrănirea bebeluşului. Astăzi, slavă Domnului, mamele pot purta diferite haine de la tricouri largi la cămăşi ce pot facilita o alăptare cu uşurinţă. Mai mult, în Marea Britanie am observat o practică foarte eficientă: mama poartă o pătură mică cu care îşi acoperă pruncul în momentul alăptării, nu atât pentru a-şi ascunde sânii, cât mai ales pentru a proteja bebele de factori perturbatori externi. Îi oferă o siguranţă şi un confort. Şi acest gest este unul foarte potrivit. Elimină orice fel de disconfort posibil de ambele părţi.

4.Cum e considerat alăptatul în public, în România? Dar în alte ţări?

În România, din păcate, alăptatul, ca şi alte practici complet fireşti şi necesare, încă sunt în proces de emancipare. În ultimii ani, viitoarele mămici încep să primească sfaturi esenţiale prin frecventarea aşa numitelor cursuri ale „şcolilor de mame”, unde specialiştii le vorbesc, le pregătesc, unde întâlnesc alte mămici şi chiar medicii de familie le oferă sfaturi corecte, apar cărţi scrise şi traduse, emisiuni radio tv, iată articole în presă precum acesta, ceea ce înseamnă un progres, că ele învaţă să se comporte ca o mamă. În Marea Britanie, unde legal nu mai există nicio discriminare între genuri, mamele se comportă cu naturaleţe şi în spaţiul public. Statul şi comunitatea locală sprijină maternitatea în diverse moduri prin facilităţi regăsite de ex în autobuz (un loc special pentru mame), în aeroport, locuri special amenajate pentru schimbarea bebeluşului şi în interaţiunea cotidiană. Nimeni nu se mai minunează nici nu se jenează dacă o mamă alaptează la restaurant.

 5. Ce primează? Pudoarea sau starea de bine a copilului?

Argumentul cel mai important pentru alăptarea copilului în public este argumentul sănătăţii. Cunoaştem, din zeci de studii, că alaptatul la sân este mult mai sănătos decât cel la sticluţă (biberon): laptele mamei prin conţinutul de proteine, minerale, vitame, enzime, creşte sistemul imunitar al bebeluşului, evită constipaţia (laptele e mult mai digestibil). Bebeluşii sunt astfel expuşi la diferite tipuri de gusturi. Mai mult şi mai important se creează o relaţie de ataşament şi siguranţă între mamă şi copil, relaţine hotărătoare pentru dezvoltarea sa ulterioară. Psihanaliza acordă mare credit acestei relaţii din primul an. Este benefic şi pentru mamă de ex prin reducerea stresului sau arderea de calorii. Desigur este mult mai economic, este curat şi oricând disponibil. Iarăşi important: mamele din punct de vedere psihologic simt o satisfactie şi o împlinire atunci când îşi hrănesc propriul copil la sân.

În sens contrar, alăptatul cu biberon indică un risc crescut pentru obezitate. Folosirea acestuia din pudoare ştiind că nu este sănătos nu este un argument. Medicii de familie şi asistentele încurajează tocmai din acest motiv. Şi este mult mai simplu şi practic, nu trebuie să porţi mereu cu tine laptele fabricat in sticluţă, să te asiguri de o anumită temperatură sau calitate a laptelui. Iar dacă este mult mai indicat şi mai sănătos femeile în UK fac acest lucru şi nu văd cine s-ar opune. Sănătatea este mai de preţ decât falsa pudoare. Vrem să avem copii sănătoşi păi haideţi să-i hrănim sănătos!

  6.Poate să fie alăptarea în public o formă de curaj din partea femeilor?

În Romania da, în socieţăţile punitive precum cele din Orient, nu poţi avea acest curaj pentru că îşi rişti propria viaţă. În unele ţări din Occident este firesc. Mai subliniez un aspect. Dacă la  noi concediul maternal se întinde până la 2 ani în Occident este de câteva luni şi aceasta necesită ca mama să lucreze, să fie activă, să meargă la serviciu, în public şi implicit să-şi poarte copilul cu ea oriunde merge şi să-l alăpteze. Mamele au astăzi acces la o serie de facilităţi şi accesorii. Mergi într–un magazin şi găseşti orice doreşti. Cred că în susţinerea alăptatului în public un rol important îl au şi taţii şi familia şi prietenii.

Imagine

Reclame

7 gânduri despre „Femeia, mama, pudoarea şi sexualitatea în România 2013!

  1. Fiecare (inclusiv dumneata, domnule Copaceanu) îşi urmează – în situaţia de faţă – un ceva din interior care îi spune să se comporte cum o face.
    Niciunul nu se va putea schimba uşor. Nici măcar categoria căreia i se dă pe la nas (în sensul: Na bombonica, pentru a-ţi schimba opinia în sensul pe care îl doresc eu…”) cu morala, cu tradiţia, cu statisticile privind obezitatea de la biberon.

    În faţa acestei situaţiei, barim eu egoistul şi nefericit egocentirstul nu pot decît a lua lucrurile cum sănt, respectiv să-mi creeez un fel de elasticitate faţă de aceste ‘tabere’.

    Şi eu găsesc indecent alăptatul în public şi o pot argumenta. V-ar tulbura însă multişor pledoaria…
    Dar totul ţine de sensibilitatea mea, nu de vreun cod superior căruia m-aş fi alăturat.
    În practică, tot eu admit mamelor doritoare de alăptat public s-o facă liniştite.

    1. va multumesc. mi a placut afirmatia dumneavoastra. si de o parte si de cealalta, in orice „tabara” a fi deschisi la minte sau elastici este o conduita dezirabilă. sunt convins ca mi ai putea insira o pledoarie lungă contra dar asta cui ar ajuta? mai in gluma, la nivel personal, nici eu nici dvs nu alaptam in public. cand despre mame, chiar si in acele tari, unde nimeni nu comenteaza cu voce tare, nu sunt f multe aparitii in public. rareori vezi cate una.
      discutia era, cum spuneati, sa le „lasam s-o faca in liniste”.incantat de sensibilitatea dvs. cu multumiri pentru lectura si gandul cel bun,m

      1. „sunt convins ca mi ai putea insira o pledoarie lungă contra”
        Pledoaria mea e cruntă şi destabilizatoare. Tocmai pentru că atinge corzi interioare reale.

        Domnule Mihai,
        Sînt în pasă proastă…
        Mă aflu în faţa unei uşi a unui tip… Are o imagine publică (chit că e decedat, dar reprezintă un simbol pentru o asociatie oarecare). Ce as spune eu ar fi adevarat, dar ar tulbura cumplit… Omul are o haină acum, cu povestioare sociale, moralitate, timp deosebit scl. Pornind de la o poză a omului, sint foarte tentat să ecrcetez pe linia agresivităţii si a răutăţii lui – care mie mi-s vădite -, respectiv pe suferinţa iniţială care a generat acestea…

        Spun asta apropo de ce as putea spune la alăptat…
        Dracul m-a pus să bat cîndva la uşa psihanalizei, şi să mi se deschidă…

      2. Vederea unei femei care alăptează – uite că mă contrazic și abordez maid elicat subiectul! – naște sentimente nu doar interzise (pe care le-am interiorizat, adică o parte a noastră combate, condamnă, face de rușine o alta), dar si contradictorii.
        Cum copilul de altădată este tot in noi, pot/putem avea noi invidie că nu sîntem noi în acea reconfortantă poziție, cînd singura mare necesitate este satisfăcută, după cum în general la orice nevoie se înființează brusc acel Adult care nu ne părăsește o clipă…

        În același timp, sînul are inevitabilul erotic… În ochii maturului care sîntem (ori al vîrsnitcului, nu văd de ce etatea ar stinge măcar spurația spre Izvorul minune cu plăceri, al Sexului!), sînul acela – chit că rezervat în acel moment copilului femeii – este sursă de excitație, respectiv de promisiune inconștientă că ne așteaptă mai mult (între altele deliciul ejaculării de la capătul procesului).

        Sînul poate aparține deseori unei persoane de joasă extracție, cu gesturi, respectiv igienă străine nou. În acest caz apar sentimente contrarii, să zicem de scîrbă, de revoltă. Care se ciocnesc de cele erotice etc. Și să te ții tulburare, de care încercăm să scăpăm cum putem. Uneori nu putem, motiv pentru care refulăm, explodînd apoi cînd ne e lumea mai neașteptată.

  2. Pornind poate de la un alt articol din „Adevărul”…
    Din ce observ eu, de cele mai multe ori se aduce o opinie personală, căreia i se caută/aduc argumente sociale. Cine e adeptul alăptatului mioritic, aduce argumente ca mai sus. Altul spune că nu e ok ]i are grijă să tragă susţineri convenabile.

    Nu ştiu de ce am sentimentul că nu prea ajungem să convingem şi pe alţii, din tabere diferite. Poate doar pe cei mai slabi de ţîţînă, deşi aceştia prin definiţie vor cădea oricînd „pradă” şi taberei adverse. Pentru o vreme.

    Mă ierţi, domnule Mihai, pentru aşa batere de cîmp, cu pretenţii de imparţialitate bineînţeles…

    1. Mi-a placut prima observaţie: o opinie personală sustinută de argumente sociale. Insa si asa fiind vorba se prea poate ca această opinie sa fie una corectă si pe drept cuvant de luat in seama.
      Cred ca neputinta de a-i convinge pe ceilalti ce cred altfel decat noi, nu este datorata decat in parte de argumentarea in cauza, si mai mult de inflexibilitatea celuilalt. Noi romanii, din cate am constatat pana in prezent, desi parem ca am fi deschisi la dialog (deseori nici nu suntem) orice argument ni s-ar aduce ramanem tari pe pozitii. Este o practica de interes la unele dezbateri pro si contra chiar de 1 ceas, cand nainte de inceperea discutiilor de voteaza cati sunt pro si contra-sau abtineri-si se voteaza si la final. De fiecare data apar schimbari in cifre- marturie ca chiar si dupa o ora de dezbaterei ne putem modifica opiniile-ceea ce nu prea am intalnit in Romania. Nu suntem deschisi sa intelegem la ceilalti.

      cu gandul cel bun dle Mircea,m

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s