GANDURI DE LA OXFORD...

Încă un elev a fost ucis! Ce facem noi, oamenii, ce faceţi voi, instituţiile? Cum prevenim?

 

 

Imaginea

Articol scris pentru Blog Adevarul la 18 februarie 2013 ca urmare a cazului elevului ucis in drum spre şcoală la Târgoviste in aceeaşi zi (photo:www.bebelu.ro)

Astfel de ştiri tragice apar foarte des în presa din ţara noastră, semn că fenomenul criminalităţii în şcoli este unul de maximă importanţă ce necesită măsuri urgente. Azi la Târgovişte un elev a fost ucis!

Violenţa în şcoli nu este datorată unor factori individuali, personali, situaţionali, ea are cauze complexe şi deci implică actori şi acţiuni multiple (familia, şcoală, poliţia, comunitatea, Guvernul etc). Cercetările ne arată că în mare parte din cazuri există nişte semne de avertizare ale acestor acţiuni grave.

Ce măsuri pot fi luate? S-au elaborat studii, cercetări şi s-au gândit programe naţionale (unele eficiente) susţinute de guverne cu costuri de milioane de dolari pentru a preveni violenţa în şcoli (din păcate nu în România) pentru reducerea fenomenului. Şi evidenţele sunt grăitoare!

FAMILIA: Deseori familia tratează cu iresponsabilitate, indiferenţă şi erori aceste situaţii. Îmi amintesc de un caz al unui elev violent în şcoală la care lucram că psiholog. După o bătaie cu sânge în şcoală au fost anunţaţi părinţii şi s-au prezentat (cu greu) la şcoală. Am avut întâlniri repetate individuale şi de grup la care au participat şi dirigintele, direcţiunea, elevii în cauză, psihologul şi prima reacţie a tatălui a fost: ”A!€œ Da, eu i-am spus să îl bată pe ăla”. În repetate cazuri, părinţii acestor mici infractori sunt lipsiţi de orice grijă şi acţiune şi nu adoptă nicio măsură, ba chiar încurajează şi ameninţă. Câte sancţiuni sunt aplicate în România părinţiilor iresponsabili ?

Programe de prevenire din timp care să adreseze pe de o parte comportamentul violent, dar şi problemele emoţionale, sociale şi comportamentale. Însă cine le creează, derulează şi susţine? Sunt ele o prioritate a şcolii, Inspectoratului Şcolar, Poliţiei, Primăriei, Guvernului? Mă tem că nu.

Monitorizarea elevilor cu risc crescut, a elevilor agresivi, impulsivi, instabili, cei care au în antecedent acte cu scop şi conţinut agresiv, cei ce frecventează sau aparţin unor găşti de delincvenţi, cei cu multe absenţe şi cu note slabe. Şi deseori ei sunt binecunoscuţi de către elevi şi şcoală.

Psihologii. Numărul de psihologi în şcoli este foarte mic. Psihologul se ocupă de la elevii de grădiniţă până la cei de clasă a 12-a, fiecare cu solicitări multiple, diferite. Ce poate face un psiholog la 600 sau 800 de elevi? Ba, am mai întâlnit printre colegii mei psihologi ce aveau două şcoli plus o grădiniţă în responsabilitatea locului de muncă.

Măsuri de securitate crescută. Paznici, gardieni şi poliţişti. Întâlneşti în România situaţii când gardianul şcolii este prieten bun cu elevii delincvenţi. Unii dintre aceştia firavi prin statură şi temperament nu sunt pregătiţi şi nici abili pentru funcţia şi rolul lor important.

Măsuri pentru elevii agresivi. Ce păţeşte un elev? Care sunt procedurile de intervenţie? Care sunt soluţiile? Este pedepsit cu o mustrare scrisă sau cu o notă scăzută la purtare? Când acestuia chiar nu-i păsa. Ce alte măsuri are şcoală, nu de pedepsire, ci de prevenire, de tratare a delincvenţei, de reabilitate a elevului în cauză, a îmbunătăţirii situaţiei lui în şcoală şi societate?

ŞCOALA: climatul de la scoala, educatia, suportul si intervenţiile concrete sunt esenţiale. Se impun ore şi programe de prevenire eficiente constante, repetate, pe termen lung (unele cu începere chiar din clasele mici sau gradiniţă) a violenţei în şcoli, consumului de alcool şi altor droguri, nu simple prezentări sau proiecte sporadice. Poliţia se justifică că susţine programe în şcoli când de fapt sunt doar nişte prezentări plicticoase la care participă un agent cu siguranţa în şcoli, plictisit şi el repetând acelaşi instrucţiuni şi ameninţări pe la n şcoli şi licee, prezentări făcute la grămadă, în sala de sport, care realmente NU au niciun efect in prevenirea violentei. Nici afişele, nici pliantele sau alte campanii în presă se pare că nu îşi ating scopul. Directorii de şcoli trebuie să prezinte o poziţie fermă şi intransigentă.

COMUNITATEA: Aici stam foarte prost. Prost de tot! Colegii elevilor sunt cei care ştiu prea bine relaţiile şi conflictele între tineri şi sunt pasivi şi indiferenţi (nu reacţionează, nu anunţă, nu se bagă, sau le e frică sau le e ruşine,etc), paznicii şcolii, profesorii, diriginţii, trecătorii, părinţii şi familia. Nu poţi asista cu indiferenţă sau chiar cu umor sau nu poţi trece pe stradă nepăsător la scene groaznice de violenţă!

Multiple Instituţii

Colaborare eficientă, repet eficientă tovarăşi şi tovarăşe, nu doar €œparteneriate pe hârtii ”bifate” între Inspectoratele Şcolare, Poliţie, Protecţia Copilului, Agenţiile Antidrog şi, de ce nu, ONG-uri şi instituţii religioase (e.g Biserici).

Modificarea legislaţiei nu rezolvă criminalitatea din şcoli. Dar Guvernul? Guvernul ce face? Poate oferi 450.000 de euro precum în alte ţări europene pentru un program de câţiva ani de prevenire nu doar a violenţei, dar şi a abuzurilor sexuale, agresivităţii, rasismului, etc?

Până când !!!

Reclame
GANDURI DE LA OXFORD...

Enescu, Ionesco, Regele Mihai, Angela Gheorghiu la Londra! Ai uitat domn’ primar?

Articol scris pe Blogurile Adevarul regasit aici   publicat 1 februarie 2013

Astăzi a fost o zi a contrariilor. O să încep cu partea mai puţin bună. Pe tren spre Londra citeam indignat reacţia primarului Londrei, Boris Johnson, care „a pus presiune astăzi asupra Guvernului să limiteze numărul bulgarilor şi românilor ce vor ajunge anul viitor în Marea Britanie”. Pe pagina a doua a ziarului The London Evening Standard un titlul mare alerta: „Limit Romanians or rough sleeping will rise”. La pagina 14 urmau comentariile editorului. Când primarul Londrei face o astfel de declaraţie publică şi ea este regăsită într-un ziar cu 700.000 de exemplare distribuite gratuit situaţia este gravă domnule Boris! Dumneata vorbeşti de români ignorând românii! Doar câteva exemple din Londra pe care o conduci!

Partea bună în 7 puncte

1.Marea încântare a serii a reprezentat primirea invitaţiei din partea Cosminei pentru audierea unui concert susţinut de London Symphony Orchestra. Un concert deosebit pentru că englezii au cântat Rapsodia Română nr. 1 a marelui nostru George Enescu. Peste 90 de instrumentişti (zeci de viori) au răsunat în ampla sală de 1. 940 de locuri a Centrului Barbican. S-a cântat din folclorul vecinilor noştri unguri (Kodáli) şi bulgari (Spassov) dar Enescu a fost la înălţime. Parcă Enescu însuşi asculta liniştit în rândul din faţă. Faptul că Rapsodia a fost aşezată înainte de pauză mi-a arătat deosebirea acestei opere şi genialitatea autorului mărturisită prin aplauzele puternice repetate. Am văzut tresărirea, zâmbetul şi gesturile ritmate ale spectatorilo. Enescu era deja cunoscut şi printre englezi. Directoarea centrului, englezoaica McDowell, l-a numit „cel mai prolific compozitor”. Eram mândru.

2. Înainte de concert plimbându-mă pe holurile spaţioase ochii mi s-au aţintit luminaţi asupra unui afiş înalt pe care scria: „Rinocerii” de Eugène Ionesco. Se se va juca în februarie, tot acolo! Amândoi domn primar sunt mari români! Şi românii au fost onoraţi şi audiaţi de mii de englezi iar Orchestra patronată de însăşi M.S. Regina Elisabeta ne-a dăruit o seară sublimă în onoarea Balcanilor şi a României aici la Londra.

Imagine

3. Tot astăzi m-am întâlnit cu Profesorul Peter Galloway, licenţiat la Oxford, doctorat la Kings College London, preotul de la Capela Savoy a Reginei (sec XIV), cel care l-a invitat şi l-a cinstit pe Majestatea Sa Regele Mihai în urmă cu trei luni la Londra. Am participat la ceremonia din ziua de 8 noiembrie 2012 când Regele Mihai a intrat triumfal, intonându-se Imnul Regal de către corul capelei în limba noastră românească cu ocazia aniversării a 75 de ani de la primirea Marei Cruci a Ordinului Regal Victorian. Tot în acele zile Lordul Primar al Londrei a oferit un dineu în onoarea Regelui şi a ţinut un discurs remarcabil. Regele Mihai la Jubileul Reginei Elisabeta a avut un loc aparte chiar la dreapta Reginei. Regele este vărul Reginei Elisabeta şi cetăţean de onoare al aceluiaşi oraş: Londra. Tot român domnule Boris!

Imagine

4. Tot la Londra de 20 de ani încoace, magnifica soprană, Angela Gheorghiu, încântă publicul britanic şi cel din toată lumea. Publicaţiile o laudă după fiecare concert şi sute de mii de britanici o adoră. În toamna trecută i-a cântat Reginei Elisabeta în cadrul unei gale de excelenţă. În 10 mai şi în 5 iulie a.c. va iradia din nou pe scena Royal Opera House de la Londra. Şi ea este româncă domnule primar!

Imagine

5. În vara anului 2012 pe perioada Jocurilor Olimpice nu întâmplător staţia vestită din Londra, King’s Cross, a purtat numele Nadiei Comăneci. Alte staţii au preluat numele Elisabeta Lipa, Ivan Patzaichin, Iolanda Balas şi Georgeta Damian. Şi ei sunt români domnule Boris!

Imagine

6. Tot săptămâna aceasta la Universitatea din Oxford au conferenţiat alţi români: luni profesorul Alina Mungiu-Pippidi şi marţi doamna Ioana Avadani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent. Alţi zeci de tineri români studiază cu demnitate la Oxford, Cambridge şi Londra.

7. Domnule Boris, ai uitat că Prinţul Charles pretuieşte România şi o vizitează din 1998 considerând-o „de o bogăţie unică” ?

NU cred în declaraţiile radicale, definitive şi în „politicile anti-”. NU cred în ură, atacuri şi supremaţia unui popor faţă de alt popor. NU sunt de acord să fim discriminaţi şi nici noi să acuzăm poporul britanic. NU pot fi de acord cu o tânără şcolăriţă ale cărei declaraţii au făcut zarvă în presa românescă, lovind cu noroi Anglia, acuzând de sclavism, superficialitate, desacralizare, avort, etc (uitând de fapt de credincioşii ortodocşi români că sunt pe locurile fruntaşe la avort în Europa), o tânără culmea ce trăieşte în Anglia şi se bucură de accesul la o educaţie aleasă. NU poţi lovi pe nedrept ţara în care trăieşti, pe cei ce te primesc şi te ajută. Cred în colaborare şi pace, în soluţii, parteneriat şi prietenie.

NU, românii nu vor invada în masă Londra. Nu au făcut-o nici după 2007. Numărul lor este de 10 ori mai mic decât cel al polonezilor. Poloneza este a doua limbă la Londra nu româna. 22% din populaţia capitalei sunt străini dar nu invadatori români. Arabii, francezii, chinezii, spaniolii, turcii, somalezii, lituanienii, italienii, filipinezii sunt mult mai mulţi decât românii (cf. Institutului de Cercetare a Politicilor Publice, Metro, 31 ian 2013). Mi-a plăcut mult reacţia ambasadorului nostru la Londra, E.S. dl Ion Jinga din discursul său ferm şi cinstit „Românii nu vor cuceri Marea Britanie, nu vă vor lua locurile de muncă şi nici locuinţele…70% dintre români sunt tineri între 18 şi 35 de ani activi economic fără a cere vreun ajutor” (The Daily Telegraph, 16 ianuarie).

În final, văd însă după mai bine de doi ani de trai în Marea Britanie cum românii convieţuiesc cu respect, cum îşi aşteaptă luni de-a rândul documentele, cum rabdă şi muncesc cu modestie şi dăruire zi şi noapte, la munci de jos sau în instituţii publice şi în mediul privat, cum se adaptează legilor statului britanic şi cum îşi fac prieteni englezi şi sunt recunoscători acestei ţări. Văd cu preoţii ortodocşi şi parohiile de români îşi duc slujbele în bisericile anglicane uneori pe o chirie mică. Colegii mei englezi îmi povestesc de prietenii lor români şi de alţi români fie că e vorba de Alina Cojocaru, Norman Manea sau Adrian Mutu! Ai uitat domnule primar al Londrei?

Imagine