GANDURI DE LA OXFORD...

De ce m-aş întoarce în România (I)?

Articol scris pe Blogurile Adevarul aici  29 ian 2013

Sunt în cel de-al treilea an al plecării mele din România în Marea Britanie pentru a-mi continua studiile. Tocmai am început un program doctoral în psihologie (mai rar!). Dar plecarea mea nu a fost îndemnată numai de acest simplu motiv: „Hai să studiez”.

Am avut parte de studii post-universitare în străinătate întâi doi ani: un prim an la Oxford şi încă unul la Londra. Am obţinut un masterat la Institutul de Psihiatrie şi Kings College London şi m-am întors în toamna anului 2010 cu gânduri limpezi, idei, cu o puternică motivaţie şi cu o determinare de a îmbunătăţi acel mic loc de lume românescă unde voi avea să muncesc şi să schimb puţin din România mea.

M-am întors în Europa Occidentală deoarece trecuseră doi ani de subzistenţă în Sibiu şi în urma unor eforturi şi auto-încurajări repetate mi-am dat seama că oricât de mult aş munci, oricât de entuziasmat şi oricâte joburi, proiecte sau iniţative civice aş avea „schimbarea” este de-a dreptul nesemnificativă. M-am luptat nu de puţine ori de unul singur cu morile de vânt. Am apelat cu curaj la presă, am lucrat pro bono în presa scrisă şi televiziune, am scris articole şi am realizat emisiuni săptămânale la tv în toată această perioadă cu scopul de a „Regândi România”. În toamna anului 2012 m-am reîntors având un gust amar şi o adâncă tristeţe în suflet.
Alături şi de-o seamă cu mine sunt milioane de adulţi şi alţi zeci de mii de studenţi ce au luat drumul aspru al străinătăţii pentru devenirea lor personală şi profesională. Nu au fugit din ţară, nu au fost laşi şi nici nu şi-au părăsit propria patrie. Repet, dacă pleci din România nu e un semn că nu-ţi preţuieşti ţara şi nici dacă trăieşti în România nu înseamnă că o respecţi şi avem exemple o grămadă. Ba mai mult, credeţi-mă, odată ajunşi aici, printre străini, confruntându-ne cu alte naţionalităţi, mentalităţi, culturi, etnii şi religii ne-am redescoperit pe noi înşine, ne-am întors la originea noastră şi am început să ne preţuim şi să ne iubim mult mai mult ţara.
Depărtarea geografică mi-a stârnit apropierea sufletească. Am început să credem în ţara noastră şi în oamenii dragi nouă şi de aici prin mijloacele noastre (discuţii, colaborări, vizite, parteneriate, proiecte pe plan local, evenimente, etc) continuăm să ne ajutăm comunitatea din care am plecat. Estimăm că peste 40.000 de studenţi să regăsesc în întreaga lume la mari universităţi. Cei mai mulţi dintre aceştia conform statisticilor studiază economia, managmentul, ingineria, informatica, dreptul sau medicina. O treime din cei plecaţi ar dori să se întoarcă fără mari pretenţii şi fără multe condiţiuni, de exemplu chiar pe un salariu lunar de 400 de euro. Alţii sunt îndoielnici şi indecişi şi alţii nu văd cum şi-ar putea regăsi locul din pricina faptului că profesiunea lor implică muncă la cel mai înalt nivel în instituţii de specialitate şi laboratoare extrem de performante care lipsesc din România.
În urmă cu 4 ani câţiva tineri s-au gândit cu dragă inimă la studenţii români şi au format o Ligă a Studenţilor Români din Străinătate (LSRS. www.lsrs.ro ).  După patru ani această asociaţie apolitică şi echidistantă numără acum peste 7.500 de membri în întreaga lume, 200 de voluntari, 30 de filiale în 50 de ţări, din America până în Japonia şi a elaborat sute de proiecte pentru peste 10.000 de beneficiari. (mai detalii aici GALA  si  aici)
România şi românii au devenit cunoscuţi prin exemplele lor pozitive ce pot contrabalansa ocara celor răi. Nouă ne pasă de viitorul României, suntem tineri, competenţi şi motivaţi şi credem în potenţialul nostru de a transforma România. Şi ne dorim să muncim pentru România nu să ne lamentăm.
Reclame

5 gânduri despre „De ce m-aş întoarce în România (I)?

  1. Mihai, ai terminat articolul intr-un mod brusc, cu o usoara umbra de „optimism”? Spui ca te-ai intors descurajat in UK dar tot te-ai intoarce in Romania intr-un viitor apropiat..nu spui cum/cand/in ce imprejurari..apoi dai exemplu de o asociatie de studenti fara link, fara detalii prea multe despre proiectele lor…despre cum te-ai implicat tu in asociatia asta?…ar mai fi fost de scris zic eu… si da, sentimentele tale sunt des intalnite in diaspora romaneasca …you’re not the only one feeling like that….

  2. Multumesc pentru lectura si comentariu. Vreau sa adaug:
    1.am incheiat brusc pt k din titlul (1) se intelege ca „va urma…”…continuarea in 2,3, …
    2. daca va urma voi spune si „cum” si „in ce imprej”..acum nu stiu „cand” ma voi intoarce in Ro.
    3. un simplu google search vei gasi muuulte despre asociatie. sau chiar si la mine pe blog..la articolul anterior… de ce nu am zis?
    4.articolul a fost scris pt alta publicație (Adevarul) si apoi preluat pe blog. De aceea nu puteam oferi prea multe detalii si repet va urma si partea 2.
    redau aici linkul http://www.lsrs.ro/
    5. imi pare bine ca nu singurul cu astfel de sentimente…mult bine iti doresc si ganduri frumoase,m

  3. Salutare amice,
    Un sfat direct si sincer…Nu te mai intoarce in aceasta tara…Crede-ma…Imi sustin cu tarie recomandarea pe care ti-am facut-o….Insa libertatea de alegere iti apartine…Cu stima LDP

  4. Salut Mihai,

    Tu ai o problema! 🙂
    Glumesc, nu vreau sa jignesc…am exact aceeasi parere precum tine cand vine vorba de reintors in tara, insa ma tot chinui sa inteleg de ce am aceasta parere cand inainte sa plec aveam idei cu totul diferite.
    Logic vorbind chiar nu conteaza unde locuim pe glob, atata timp cat prim prisma actiunilor noastre contribuim la un „bine comun”.
    Acesta este un subiect sensibil si cred ca trebuie sa fim foarte atenti la modul in care ne spunem parerile, astfel incat sa oferim sansa altora de a cunoaste si altceva. Fiecare individ are motivele sale (mai mult sau mai putin intemeiate rational) de a pleca din Romania (sau poate orice alta tara cu regim de viata similar). Cred ca pe mine m-a urnit „sufocarea” din Romania si dorinta de cunoastere.
    In general, noi emigram precum in vis, niciodata nu vedem finalul (frumusetea vietii, nu?), insa suntem increzatori ca vedem macar primul jalon dintr-un sir „infinit” de intamplari, lucru ce ne face sa incercam o mutare noua.
    Imi pun atatea intrebari, inca totul parca se invarte intr-o sfera inchisa si raman cu mai multe intrebari decat raspunsuri.
    De ce sa plec intr-un alt loc de pe glob? Este un gest egoist sau reprezinta o mutare gandita, parte dintr-o strategie pe termen lung ce ma va ajuta sa-i ajut pe altii? Dar sa-i ajut sa faca ce? Poate sa plece si ei la randul lor? s.a.m.d.
    In trecut si Eminescu a plecat la studii, dar s-a intors…de ce oare? La vremea respectiva situatia era la fel de nasoala pe meleagurile noastre oricum, iar el putea trai linistit (si poate o viata mai lunga) la Viena sau Berlin unde ar fi fost mai apreciat decat in Romania. Cu toate acestea, s-a intors si si-a trait intens ultimii ani din tinerete si din viata totodata.
    Cred ca pana la urma ne intoarcem la origini pentru a preda stafeta oarecum, altfel viata ar fi fara sens. Ne dorim sa invatam cat mai multe din viata, sa „impachetam totul frumos in cadouri” pe care sa le daruim mai departe urmasilor nostri.

    Pe curand,
    B.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s