Etichete

, , , , , , ,

REGANDIM SIBIUL. Rezişti 25 de ore de teatru non stop? Nu, i-am zis Mariei, dar macar o noapte…da!

articol publicat in saptamanalul SIBIU 100 % an IV, nr 182- 31 martie-6aprilie 2012

În 24-25 martie, Asociaţia Culturală BIS a organizat maratonul teatral numit „Respiră teatru”. O senzaţie unică să ajungi dimineaţa acasă, după o noapte luuungă, nu de la muncă, nici după o beţie, ci după spectacole consecutive de teatru. La masă, în Atrium, pe la miezul nopţii, s-au aşezat două tipe: „Suntem din Cluj special pentru maraton.” A fost un succes! Proiect lăudabil, spectacole variate, public mare şi e doar ediţia a doua. Felicitări!

Am şi alte comentarii! Primul, evident, costurile. Căci la noi toate sunt frumoase până la bani. Până şi prietenia. Sau rudenia. Dacă abonamentul a fost chibzuit: 42 de lei, preţul pentru Mălăele enorm: 55 de lei şi pentru Puric: 25. Adică, public exclusivist. Un adolescent sau un bătrân nu şi-ar fi permis 122 de lei. În anunţ scria incorect „abonament pentru toate reprezentaţiile”, dar NU Mălăele şi Puric. Păi ori „toate”, ori nu! Piersic apare în program da’… se joacă după Paşti, nu ştim unde şi la ce oră. Cum adică? GRATIS, adulţii cu deficienţe au oferit spectacol! De ce l-aş prefera pe Mălăele, scump, ce mi-a recitat simplu anul trecut din Păunescu şi nu pe aceşti tineri cu dizabilităţi ce realmente fac un efort? Şi m-am bucurat admirându-i.

Despre organizare, pe scurt. Am aşteptat pe holuri 30 şi 50 de minute. Nu mi-au răspuns dacă sunt bilete. Sala arhiplină, fără oxigen şi confort. Fotografi nevrotici. Public ce fumează şi comentează în timpul pieselor. Nu există un plan strategic. Ce se întâmplă în caz de?… Dar dacă nu?… Te scuzi? Atât! Greşelile pot fi prevenite. Acesta e PROFESIONALISM. A fi tânăr nu e o scuză. Dimpotrivă, soluţii inteligente pot funcţiona mai bine la tineri decât la ceilalţi, tradiţionalişti.

Şi în final, despre un spectacol pe care nu-l recomand: „Visul unei nopţi de vară”. Se răscoleşte Shakespeare, văzându-şi numele ponegrit şi textul blasfemiat. Nu m-a şocat. M-a scârbit şi am plecat. Şi alţii. Sexualitate excesivă şi deviantă la fiecare minut, înjurături, BUG Mafia şi Tudor Gheorghe. Doi băieţi şi două fete pe buze sărutându-se-ndelung. Una goală, fără de nimic purtând. La ce folos? Şi care este trăinicia acestor piese?
Mi-a plăcut „Eu sunt două femei”. Şi aici sexualitate şi erotism. Cuvinte dure şi tragice. Avort şi prostituţie. Adevăr.

Dragii mei, diferenţă fundamentală între artă erotică şi odios sexual, între senzualitate şi penibil. Rămâne discuţia despre respiraţia teatrului, comercial, cultură şi lovele!

photo

 eu sunt două femei,  Cendana Trifan si Cătălina Sima – Script and direction: Bogdan Sărătean

Anunțuri