7 Seri editia de Sibiu

Cultura şi femeia. Cultul femeii!

articol publicat în  “Sapte Seri”- Editia de Sibiu  9-22 mar 2012 http://www.sapteseri.ro Afli tot ce misca!

Poate ca, intr-adevar, ochii femeii iubite sunt marginea lumii. – Grigore Vieru

În ciuda eforturilor de a redescoperi cultura autentică, reacţia celor din jur, numiţi într-un mod oribil „consumatori” şi rezultatul aşteptat este nesatisfăcător. E adevărat că devine cunoscut ceea ce se vinde. Şi pentru că de-a lungul timpului cultura nu a fost o sursă extraordinară de profit a început să se „comercializeze” şi ceea ce nu aparţine originalului, autenticului, băştinaşului. Totodată, operatorii culturali sunt siliţi fie să se adapteze şi să ofere ceea ce se vinde (şi se cere) fie să rămână în necunoscut şi încet…destinaţi pierzării. Aşa au trecut şi aceste prime zile de martie când am celebrat prin mărţişorul copiilor primăvara iar apoi frumuseţea şi eleganţa femeii.

Ziua femeii nu mai deţine acea nobleţe de odinioară, când femeia era în centrul lumii, respectată, omagiată şi adorată. Când poeţii închinau versuri, artiştii opere, iar îndrăgostiţii făceau acte demne de nebunie.

Evenimentele culturale închinate femeii nu au fost de mare calitate! Femeia astăzi este deţinătoarea puterii, independentă, ţinteşte sus spre succes, doreşte profesie şi copii puţini. Bărbatul nu mai este foarte indispensabil în viaţa ei. Legătura dintre ei rămâne atât de firavă încât s-ar clătina şi rupe la cea mai mică polemică. Cred totuşi că prin însăşi fiinţa ei, femeia, are alte calităţi pe care dacă le-ar putea folosi cu inteligenţă ar putea evita multe din necazurile cotidiene ale cuplurilor. Nu mai cred în discursul despre supremaţia genurilor, uneia sau altuia. Dar admir femeiele care îşi întreţin căsnicia prin jocul cu propriul bărbat într-o formă de manipulare necesară şi inofensivă.

Femeia hrăneşte sentimentele şi devotamentul bărbatului surprinzându-l în fiecare zi prin chipul luminos, zâmbetul, delicateţea şi şarmul personal. Ea îi poate transmite din energia sa pură şi îl poate însoţi fidelă clipă de clipă până la sfărşit.

Reclame

16 gânduri despre „Cultura şi femeia. Cultul femeii!

  1. „Ziua femeii nu mai deţine acea nobleţe de odinioară, când femeia era în centrul lumii, respectată, omagiată şi adorată.”
    Sa nu exageram…. Mai ales mult.

    „Femeia hrăneşte sentimentele şi devotamentul bărbatului surprinzându-l în fiecare zi prin chipul luminos, zâmbetul, delicateţea şi şarmul personal.”
    Nu sfătuiesc pe nimeni sa creada in aceasta minciuna, altminteri şarmantă.

    „Ea îi poate transmite din energia sa pură şi îl poate însoţi fidelă clipă de clipă până la sfărşit.”
    Eterne minciuni frumoase de care au unii nevoie.

    1. mersi pt comentariu si comentarii. sunteti prezent la fiecare nou post, insa remarc, de fiecare data cu comentarii „contra”,
      m

      1. Domnule Mihai…,
        Poate că-s contra.
        Dar nici nu mă mai îmbăt cu apă rece.
        Am 55 de ani şi femeile mă interesează mai mult ca oricînd. Nu sînt nici un – pardon! – futadore fiziologic, a la Henry Miller sau Georges Simenon. Pur şi simplu am depăşit cred eu fericit dezamăgirile pe care le-am întîlnit în domeniu. Acela al doamnelor şi domnişoarelor.

        Culmea este că mă pricep binişor la dumnealor. La cele reale. Inclusiv accept că nu mă potrivesc cu unele ori altele, uite-aşa!, nu mă plac, nu-s interesate de subsemnatul.

        Sînt vorbă lungă…
        În consecinţă sar aici un pc pe alături de subiect.
        Eram în we la AFI Palace, în Bucureşti. Şi mă miram de lipsa altor generaţii decît cele tinere. Includ aici soţii cu copii de pînă la zece ani.
        Or.
        Am sentimentul că generaţiile mature (ce să ami spun de senecţi!) dispar din peisajul vizibil tocmai datorită deziluziilor anterioare. Başca educaţia proastă: „Nu se cade pentru ca să…”, nu-i frumos să umbli teleleică la vîrsta matale, de patruj de ani …”

        Vorbele precum ale dumitale dau bine la acea beţie de dinaintea acuplajului. De dinaintea apariţiei copiilor.
        După aceea, nu mai ţine. Poate doar la Anne Karenine, dar ai văzut cum se termină treburile pe acolo…

  2. „“Ziua femeii nu mai deţine acea nobleţe de odinioară, când femeia era în centrul lumii, respectată, omagiată şi adorată.””
    Cînd a fost chestia asta?
    Ce naiba, am mai pus şi noi mîna pe Istorie…

    „“Femeia hrăneşte sentimentele şi devotamentul bărbatului surprinzându-l în fiecare zi prin chipul luminos, zâmbetul, delicateţea şi şarmul personal.””
    Ai fost însurat vreodată, domnule Mihai? Nu spun că acolo e un atelier de ceartă, acreală şi deziluzie, dar neplăcutele sînt inevitabile, tot ce ne rămîne fiind să le limităm apariţiile, respectiv să ştim să ieşim ct mai puţin răniţi din ele.

  3. Trebuie sa spun ca-mi place replica ta de final…..desi nu sunt A.K……..
    Dar….dl.Mircea are si el dreptate!
    Sigur experienta noastra de viata a ranit sufletul si simtirea din tinerete….
    Ceea ce stiu sigur este ca pentru ca partenerul sa vada sarmul, dorinta, feminitatea , fidelitatea ta …… este necesar sa te vada ca pe” femeia vietii lui” si dupa casatorie si neaparat sa nu creada vreodata ca esti inlocuitoarea mamei lui:”trebuie sa-mi spele cineva chilotii si izmenele!”
    Persoanele care au un astfel de „cult al femeii ” cu liste lungi de atributii casnice in care este inclusa si partida de sex/ amor ca o datorie conjugala…….au fidelitatea sotiilor doar datorita principiilor si convingerilor cu care acestea au crescut! Dar asta nu inseamna ca aceasta sotie nu are un mod propriu de a face fata acestui tip de dezamagire….( o viata secreta in visele cu ochii deschisi si o tona de speranta ca maine,sau poimaine sau……la pensie , sotul va observa straduinta ta….)
    Ceea ce spui tu in finalul articolului denota perfectiunea intr-o relatie de cuplu si……..o astfel de rezonanta este dorita de toti tinerii visatori si de doamne care au ratat sansa de a intalni aceste trairi si de a avea si un raspuns pe masura…..

    1. multmumesc pentru comentariu, cititor fidel. nu cred insa in afirmatia „a rata sansa….”…..nu ne-am putea cunoaste viitorul sau destinul altor alegeri….cred in puterea noastra, asupra noastra si a altora….seara cu pace,m

  4. „Poate ca, intr-adevar, ochii femeii iubite sunt marginea lumii. – Grigore Vieru”

    Eu cred că trebuie să tratăm cu multă prudenţă vorbele zise mari.
    Poate că e obsedat subsemnatul de o anumită teorie, dar avem de ales între minciuni care fac viaţa frumoasă (mai exact suportabilă) şi un adevăr neplăcut.

    Sînt un tip incomod prin afirmaţiile lui, dar asta e…

    Eu cred că dacă iubeşti şi mai ai timp de poezie (nu mai discut asupra acelui text vieruian în sine), ceva nu e în regulă…
    Cred că nu apuci, în aşa situaţie, de fapt să guşti, să trăieşti dragostea, apropierea, contactul cu o femeie.

    Marile suspine de amor sînt ale celor care nu au dus la capăt apropierea de o femeie (de un bărbat, în cazul lor).
    Cred că am fost îndrăgostit cel-mai-ce la 14 ani şi niţel după aia, cupă o fată de aceeaşi vîrstă. Mai exact atunci am simţit inimă de foc. Acel sentiment, fie şi niţel neplăcut că nu putea accede la mai mult (nici măcar un sărut), făcea tot banii.
    Aaa, la adolescenţă, alte frustrări (a nu putea ‘amiciţia’ cu o fată) mă ducea la defulări literare, dar acea pornire unică faţă de cineva nu cred că primeşte literatură proprie în preajmă, decît dacă, în adîncul sufletului, te fereşti de contactul cu persoana iubită.

    Părerea mea.

    Acum, hau să zăbovim un pic şi asupra ideii de simţit nemaipomenit care e iubirea.
    Este de fapt o capcană a speciei, care astfel ne pune în goană după a o dobîndi un exemplar uman puternic şi a-l insemina, în vederea unei generaţii viitoare de asemenea puternică, urmnd a duce mai departe pomenita specie.

    Bineînţeles că în neplăcutul general al trecerii noastre sub soare e greu să acceptăm că viaţa nu e ca în fascicolele cu Dramele Parisului („Le-am citit de trei ori şi sînt ambetată absolut, Veto!”) ori în telenovela cutare…

    1. Bine ati venit si aici, stimate domn!
      Un pic de ” poezie ” nu strica, indiferent de varsta!
      Am descoperit de ce sotul meu si-a pierdut interesul pentru a-si arata afectiunea si tandretea ( ca la inceputul casniciei, adica ~ 2 decenii)…..Pai ” dinsul” a cazut in capcana speciei, a dobandit” exemplarul” care este al lui cu acte in regula si dupa ce si-a asigurat perpetuarea genelor , mandru de nu te mai baga in seama se pregateste sa ma impaieze, poate?
      Multumesc ,d-le mmordean !M-ati bine-dispus!
      O seara placuta!
      Si tie, Mihai!

    1. Nici nu as fi indraznit sa cred asta!
      Si….. sotul meu este unic! ( ca oricare dintre noi, dealtfel…).
      Ma bucur pentru dvs. ca nu sunteti acest gen, dar totusi…..
      ” Bietul Ioanide”? Chiar asa…?

      1. „Bietul” cred că e pus mai degraba cu privire la tragedia disparitiilor celor doi copii… In rest mi se pare ca atit in B.I., cit si in „Scrinul negru” arhitectul se tine onorabil pe o linie umana de apreciat

  5. Mihai, poate exista şi un cult al bărbatului, rudă bună cu ceea ce propui tu spre discuţie în titlul postului?
    Şi zău că n-o fac doar de dragul de a fi contra!
    Pur şi simplu meditez cum ar primi societatea o asemenea idee.

      1. 05.mai…. ” ziua barbatului ” !
        Aceasta poate sa fie o ” coordonata”!
        Sau nu doresti sa accepti aceasta provocare?
        Poate ar trebui sa abordeze o femeie acest subiect ?

  6. Eu ma refeream la cult. Asa cum, in titlul lui Mihai, el priveste femeia.
    Amuzant este in context ca daca indraznesti sa soliciti asa ceva si pentru nu barbat, poti fi tratat e misogin, de egoist, de intr-o ureche. „Nu se cade, domnu”, pentru ca un barbat sa-si doreasca aşa ceva – auzi, tu, un cult! -, aşa ceva nu merge decit la o femeie, noi trebuie sa fim puternici, sobri, fara gind la asemenea traznăi…

    Deseori Societatea rezerva barbatilor roluri nitelusi cam departe de firea lor reala.
    Asta mi-i parerea cel putin.

    Şi mai cred ca barbatul nu este deloc sexul tare in societate.
    Tocmai pentru a nu permite animalicitatii lui structurale sa se desfăşoare, bărbatul – matur indeobşte – este prins discret dar ferm intr-io sumedenie de chingi, de ajunge sa arate ca Guliver.

    E doar o parere…

  7. Eu cred in femeia aia devotata, descrisa de Mihai (pastrand proportiile), deoarece mi-a fost dat sa am o asa mama (desi nu cred ca as avea puterea sa ii urmez modelul). Si mai cred ca experientele unuie difera de ale celuilalt…. Si mai cred ca nu strica poezia, arta, frumosul… La ce bun cultura? Nu o fi casnicia cala de a rezolva toate problemele, dar nici toate familiile nu sunt lipsite de bucurie… Nemultumiri apar…apar ele si in ceea ce priveste propria persoana, dar in relatie cu celalalt…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s