7 Seri editia de Sibiu

Românii, Zăpada şi Altruismul

Românii, Zăpada şi Altruismul!

articol publicat “Sapte Seri”- Editia de Sibiu 24 feb-8 mar 2012 http://www.sapteseri.ro Afli tot ce misca!

La Gala Studentului Român din Străinătate (www.gala.lsrs.ro) desfăşurată la începutul lunii ianuarie într-un cadru de excelenţă, în impozanta sală C.A. Rosetti a Palatului Parlamentului, Dan Nechita, şi-a început discursul amintind de altruismul americanilor, ca de o supremă bucurie a vieţii lor.
„Măi să fie!” Instant, m-am gândit la noi, la români. Am fost învăţat de mic că românii sunt buni şi ospitalieri, generoşi şi politicoşi.
Altruismul este o atitudine binevoitoare şi dezinteresată; în folosul celuilalt. Să-l ajuţi pe cel de lângă tine fără să pretinzi ceva în schimb. Dar când am ajuns prima oară în Europa occidentală, incidental, primul român pe care l-am întâlnit m-a sfătuit să nu mă împrietenesc cu românii. Iniţial nu am dat atenţie acelei vorbe. După câteva luni prin străinătate s-a dovedit a fi adevărată.

Omul începe să trăiască atunci când începe să trăiască pentru altii.” Albert Einstein

© Sorin Onişor

 

 

 

 
Zilele acestea iarăşi am încercat să desprind o înţelegere culturală a altruismului la români. Gerul şi zăpezile au provocat aproape 100 de victime. Doliu naţional. Nu? Ei, autorităţile se invinovăţeau reciproc şi negociau gradul stării de urgenţă în momente când dezbaterea nu-şi avea rost ci doar acţiunea. Au sărit oameni de rând şi asociaţii de voluntari, au trimis alimente şi unii au plecat să ajute cu lopata la deszăpezire. Dar parcă prea puţin altruism. Puterea comunităţii poate face miracole. Indivizii singuri devin slabi şi neputincioşi.

Imi amintesc şi de un alt moment dureros când altruismul a fost absent în Sibiu, când o tânără de 19 ani, Ioana, diagnosticată cu leucemie, a decedat pentru că nu reuşise în timp util să dobândească suma de câteva mii de euro necesară intervenţiei chirurgicale care poate i-ar fi adus o speranţă de viaţă.

E atât de ruşinos pentru oamenii secolului nostru civilizat să fie nepăsători şi reci la suferinţa celor din jur.
Dacă suntem altruişti eu încă nu am răspunsul!

Reclame
7 Seri editia de Sibiu

VIATA NU AR FI DESAVARSITA FARA MUZICA CLASICA!

                        Viaţa nu ar fi desăvârşită fără muzica clasică !

Mihai Copăceanu

articol publicat  “Sapte Seri”- Editia de Sibiu 10/23 febr  2012 www.sapteseri.ro  Afli tot ce misca!

Într-o conversaţie cu o doamnă onorabilă din Europa germanică aflată în vizită de lucru în Hermannstadt am introdus graţios subiectul preferinţelor muzicale. „Rock, pop, jazz şi soul” a zis cuconiţa. „Şi clasic?”, întrebai eu. „Nuuu.Şi ca să-ţi spui pe-a dreaptă nu am fost niciodată la un concert de muzică clasică”. Am rămas bezmetic. Aşteptările mele fuseseră înşelate.

Se poate ca o distinsă profesionistă dintr-o ţară civilizată să nu aibe interes pentru muzica ce înalţă sufletul? Câteva zile mai târziu mi-am răspuns afirmativ. Mă întorceam de la un concert excepţional de la filarmonica din cetate. Adevărat, era joia, însă sala cuprindea zeci de scaune neocupate.Trist.O sală chiar mică pentru un oraş precum Sibiul ce încă îşi păstrează cu îndrăzneală ilegitimă titlul de „capitală culturală”. Ce înseamnă 400 de scaune la 150.000 de locuitori? Puţin mai mult de 0.2%. Dar sala de nici 150 de locuri a teatrului naţional Stanca? Şi mai puţin. Desprind din aceste afirmaţii cel puţin două simple asumpţiuni. O să încep cu a doua: Sibiul nu este atât de cultural precum se propovăduieşte. Muzica clasică, in ciuda repetatelor concerte, rămâne încă un teritoriu nedescoperit şi fără de curiozitate pentru mulţi dintre noi. Creaţiile culte ale genialilor precum Mozart, Beethoven, Bach, Verdi, Haydn ori Tchaikovsky nu sunt cunoscute cetăţenilor. Să nu-mi spuneţi că se ascultă pe internet sau în căşti. Nu poţi asculta Bach pe bicicletă. Muzica clasică te îndeamnă la meditaţie, îţi alină durerea inimii, îţi împărtăşeşte bucuriile vieţii şi sublimul dragostei. De la curţile împăratului, din saloane sau biserici atinge străfunduri nebănuite ale sensibilităţii umane şi întăreşte caracterele, ea, „o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu şi desfătarea permisă a sufletului” (Bach). Ascultaţi-o!

copaceanu_m@yahoo.com

 


7 Seri editia de Sibiu

”AZI MI-AM DAT DEMISIA” sau despre Demnitate!

 ”AZI MI-AM DAT DEMISIA” sau despre Demnitate!

Mihai Copăceanu

material publicat in “Sapte Seri”- Editia de Sibiu 27 ian/ 09 febr  2012 www.sapteseri.ro  Afli tot ce misca

Sunt cuvintele unei prietene pentru care începutul anului 2012 a adus despărţirea de vechiul job şi deliberarea pentru alt job, cu totul diferit, într-un domeniu nou, pe scurt o altă provocare de viaţă.A avut această putere de a spune NU şi de a pune punct celor 14 ani de muncă neîncetată într-un sistem nu foarte performant, nici de invidiat, aşa cum este administraţia publică. Nu a plecat din laşitate, ori din eşec şi nefericire, dimpotrivă cu demnitate şi onoare, a părăsit sistemul pe care-l cunoştea cel mai bine, locul unde a dus multe lupte şi înfrângeri şi s-a avântat în mediul privat. În acea zi de ianuarie s-a trezit mai de dimineaţă la ora 5 şi şi-a rostit aceste cuvinte cu o perfectă luciditate. Rezultatul a fost surprinzător: “am simţit o pace interioară adâncă urmată de o eliberare şi o bucurie în drum spre casă”. Privea spre un viitor necunoscut dar propiu. Era Viitorul ei!  

 

 În definitiv, nu vă scriu de raportul dintre stat vs.privat ci de poziţia de demnitate pe care trebuie să o ai în viaţă, deseori, în confruntarea cu fiecare acţiune şi în faţa oricărei situaţii ambivalente şi confuze. E lecţia de a spune NU şi STOP. Gata! Imi ajunge! De a o lua de la capăt, de a pune început bun, de a te dinamiza şi redefini indiferent de domeniu, orientare şi consecinţe.  

Este demnitatea de a spune NU compromisului, NU suferinţei, NU minciunii, NU şefului ipocrit şi prietenilor profitori şi NU relaţiei amoroase îndelungate ce se dovedeşte a fi în defavoarea ta. Să nu confundăm demnitatea cu orgoliu sau cu insulta.

 Demnitatea este o atitudine morală măreaţă care se dobândeşte şi se exersează. Dar este dovadă cea mai înaltă ce caracterizează fiinţa umană supremă.

Voi fi onorat pentru fiecare om demn pe care-l voi întâlni.