Ultimele luni mi le’am petrecut in clinicile de specialitate (drug&alcohol) din Sudul Londrei, zi de zi, de dimineata pana spre seara, purtand discutii, intervievand, ascultand, suspinand, aplicand chestionare dependentilor de heroina. 193 de pacienti mi’au spus propriile povesti si mi’au dezvaluit tristetea si nesansa vietii lor. Femei si barbati, tineri si adulti. Fete frumoase, tinere, adolescenti inteligenti, cu simt al umorului si sentiment al solidaritatii si recunostintei. Zilele trecute, un adolescent parea un copilas la chip, avea 20 de ani, arata de 9, tremura, agitat, cadeau sudori, astepand doza de metadona la ora 9 dimineata. Trecuse prin multe necazuri in ultimii 6 ani de consum de droguri. Acum strabatea strazile, murdar si infometat, fara locuinta, fara bani, fara familie ori prieteni. Un banut pentru el e o minune. De doua ori a simtit raceala inchisorii acuzat de furt din magazine- pentru a vinde si a’si cumpara juma de gram de heroina.

O femeie cu propria fiica. Amandoua erau sub tratament. Un batran trecut de 60 de ani, imi povesteste ca dupa 25 de ani de metadona, devenise dependent de ea, zilnic consuma 300mg. O doza enorma, enorma, cand media e intre 50-70mg. Un altul isi deschide atent bandajul arantandu’mi infectia nenorocita ce’i distruse gamba salvata recent de la amputare. O duhoare invaluise intreaga camera iar omul se rusineaza, se scuza. Isi regreta proprile greseli, anii de suferinta, tinerea pierduta, copiii abandonati si varsa lacrimi.

Acestor oameni nefericiti viata nu le’a suras niciodata, soarele n’a rasarit niciodata veselindu’le privirea in zorii zilei, caci noaptea nu avea sfarsit, somnul fara liniste. Nu au avut parte de bucuriile noastre, de pranz in familie, de imbratisari ale parintilor, de surasul fratelui,  de dragoste,  de mangaieri, de ajutor in necazuri, de concedii ori vacanta, de caldura in iarna, de haine in frig, de apa pentru sete…

O bucatica de praf, pulbere, ajunsa’n creier distruge vieti, distruge corpul, il macina, il infecteaza, iar apoi distruge psihicul, il subjuga, il doboara, rupe legaturi intre cei dragi, aduna lacrimi si sange. Omul e dezumanizat, isi pierde toate ale sale, speranta, visele, puterea de a mai trai o zi inca o zi, inca o zi… Tinerii licentiati credeau intr’o cariera. O tanara de culoare, stomatolog, a profesat doar 1 an, caci decesul tatalui in ciuda hemodializei lungi si ineficiente a transformat’o in suferinda si consumatoare. Depresia si anxietatea, tulburarea personalitatii,borderline, ideile suicidare, tentativele insasi, paranoia, toate pana la psihoze, isi dau mana cu hepatica B si C, cu HIV sau ciroza.

Boala e cronica si bolnavul nu primeste ingrijire. E singur, alungat de familie, concediat de sef, parasit de iubita, exclus din trupa prieteniilor, uitat de toti. Alti „prieteni” s’au adunat in jurul sau, cei cu care consuma, unii dintre ei au pierit de supradoza  si dealerul, el, nemernicul, cel care intotdeauna alungat vine iara nepoftit aducand otrava si alinarea..

Sa’i ajutam daca’i cunoastem, sa’i prevenim, sa’i intelegem, sa’i iubim. Cuvintele mele nu au putere viata lor e atat de trista…

Anunțuri