ARTICOLE PSIHOLOGIE

Popii si pishi’hologii patriei….

Popii si pishi’hologii patriei….

O emotie neplacuta si nepoftita, un gust amar cand in Biserica intalneam din ce in ce mai des popi si popistasi ce n’aveau nicio treaba nici cu propria slujire harica, Tainele Sacre, nici macar cu Dumnezeu cel Sfant. Narozii, machiavelicii, prostii, manuiau cadelnita ca pe’o racheta de tenis si purtau reverenda ca pe o salopeta de taranoi, ei, prestatori de servicii religioase, perfizii, bisnitari cu obiecte de cult, chiciuiri negre si relicve dubioase, inselatori, amagitori de suflete, burtosi cu barba mizerabila si oligofreni intelectual[ …]  

Partea II. Acealasi scenariu, alti actori!

Aceeasi greata am regasit’o la tagma „pishi’hologilor de Romania”. Si creste si creste. Inmultiti in ultimii ani ca soparlele dupre ploaie (mii), licentiati la zi/f.f./i.d. la zecile de facultati/catedre/profile/subcatedre suspecte de pe aiurea, din fiecare orasel de provincie, ei, carevasazica ele isi aroga drepturi de atotstiutore si atotintelepte, de specialiaste in tulburari psihice si terapii comportamentale. Le zaresti prin presa, la televiziuni ori radiouri, oferind interviuri acerbe, comentand, speculand, palavragind anapoda, grav, nu numai despre domeniul psihologie ci de orice altceva trendy. In repetate ori am sustinut ca o hartie, numita diploma de licenta, nu’ti ofera dreptul nici de practica psihologica nici legitimitatea de a indruga minciuni si erori profesionale. Taci de esti prost!!!

In tarile cu scaun la cap, psihologia ba se compara cu medicina, adica 6 ani (e.g. Norvegia), ba pentru practica libera se impune un numar de ani seriosi, de pregatire teoretica si practica clinica de te doare capu’. (Psihanaliza in Romania pare a fi unica exceptie, caci ea n’a renuntat la principiile stricte ale propriei scoli, la anii indelungati ai formarii profesionale).

                O sumedenie de cur-suri si cur-sulete, de „formari” si „specializari” in mai stiu io ce tipuri de noi „pseudo-psihoterapii” ingenioase, atragatoare, comerciale si recent scornite, impreunari intre una veche si cealalta dupa moftul si excitatia unui tinerel american nevrotic. Nesimtirea sarlatanilor consta in sumele blesfemiatoare cerute pentru cur-sulete, pentru workshop’uri si scoli de vara, iar continutul zero. Plagiatul engros, coruptia, comertul cu diplome, furtul intelectual en-detail sunt practici comune, cotidine. Recent un domn onest, organizator constiincios, mi se destainuia intristat ca mai toate cucoanele participante la o conferinta in prima zi au intrebat isteric „cand primim diplomele caci nu putem ramane pana la final?”. Contraexemplul: un psihiatru englez, la aceeasi conferinta, ma intreba la final de ce a primit diploma de participare si la ce’i va folosi. Pentru dumnealui diploma nu conta ci efectul muncii sale pro bono timp de trei zile.

Primesti anunturi, oferte, supraofere, discounturi, primesti invitatii la congrese nationale ori locale „cu participare internationala” (doar pe hartie), citesti „taxele de participare” cu bold, si curios nu regasesti nicio informatie despre program ori vorbitori (va urma..). Ce’i drept afacerile sunt profitabile caci prostii pun botu’.

In sens contrar, disciplina, deontologia, etica, morala, decenta, onestitatea intelectuala si profesionala, valoriile, raman concepte (doar concepte) necunoscute sutelor de tzatze psiholoage. Aceleasi practici comuniste intr’o alta epoca democratica.

Rusine, Rusine, Rusineee !!! Vai de noi..

Reclame
ARTICOLE PSIHOLOGIE

Suferinta cea adevarata…dependenta..

Ultimele luni mi le’am petrecut in clinicile de specialitate (drug&alcohol) din Sudul Londrei, zi de zi, de dimineata pana spre seara, purtand discutii, intervievand, ascultand, suspinand, aplicand chestionare dependentilor de heroina. 193 de pacienti mi’au spus propriile povesti si mi’au dezvaluit tristetea si nesansa vietii lor. Femei si barbati, tineri si adulti. Fete frumoase, tinere, adolescenti inteligenti, cu simt al umorului si sentiment al solidaritatii si recunostintei. Zilele trecute, un adolescent parea un copilas la chip, avea 20 de ani, arata de 9, tremura, agitat, cadeau sudori, astepand doza de metadona la ora 9 dimineata. Trecuse prin multe necazuri in ultimii 6 ani de consum de droguri. Acum strabatea strazile, murdar si infometat, fara locuinta, fara bani, fara familie ori prieteni. Un banut pentru el e o minune. De doua ori a simtit raceala inchisorii acuzat de furt din magazine- pentru a vinde si a’si cumpara juma de gram de heroina.

O femeie cu propria fiica. Amandoua erau sub tratament. Un batran trecut de 60 de ani, imi povesteste ca dupa 25 de ani de metadona, devenise dependent de ea, zilnic consuma 300mg. O doza enorma, enorma, cand media e intre 50-70mg. Un altul isi deschide atent bandajul arantandu’mi infectia nenorocita ce’i distruse gamba salvata recent de la amputare. O duhoare invaluise intreaga camera iar omul se rusineaza, se scuza. Isi regreta proprile greseli, anii de suferinta, tinerea pierduta, copiii abandonati si varsa lacrimi.

Acestor oameni nefericiti viata nu le’a suras niciodata, soarele n’a rasarit niciodata veselindu’le privirea in zorii zilei, caci noaptea nu avea sfarsit, somnul fara liniste. Nu au avut parte de bucuriile noastre, de pranz in familie, de imbratisari ale parintilor, de surasul fratelui,  de dragoste,  de mangaieri, de ajutor in necazuri, de concedii ori vacanta, de caldura in iarna, de haine in frig, de apa pentru sete…

O bucatica de praf, pulbere, ajunsa’n creier distruge vieti, distruge corpul, il macina, il infecteaza, iar apoi distruge psihicul, il subjuga, il doboara, rupe legaturi intre cei dragi, aduna lacrimi si sange. Omul e dezumanizat, isi pierde toate ale sale, speranta, visele, puterea de a mai trai o zi inca o zi, inca o zi… Tinerii licentiati credeau intr’o cariera. O tanara de culoare, stomatolog, a profesat doar 1 an, caci decesul tatalui in ciuda hemodializei lungi si ineficiente a transformat’o in suferinda si consumatoare. Depresia si anxietatea, tulburarea personalitatii,borderline, ideile suicidare, tentativele insasi, paranoia, toate pana la psihoze, isi dau mana cu hepatica B si C, cu HIV sau ciroza.

Boala e cronica si bolnavul nu primeste ingrijire. E singur, alungat de familie, concediat de sef, parasit de iubita, exclus din trupa prieteniilor, uitat de toti. Alti „prieteni” s’au adunat in jurul sau, cei cu care consuma, unii dintre ei au pierit de supradoza  si dealerul, el, nemernicul, cel care intotdeauna alungat vine iara nepoftit aducand otrava si alinarea..

Sa’i ajutam daca’i cunoastem, sa’i prevenim, sa’i intelegem, sa’i iubim. Cuvintele mele nu au putere viata lor e atat de trista…